Invierea lui Iisus Hristos (Sfintele Pasti) constituie cea mai mare sarbatoare a crestinatatii, fundament doctrinar, practic temelia bisericii asa cum o cunoastem astazi. Este praznuita de Biserica Ortodoxa, Biserica Romano-catolica, Biserica Greo-catolica si Biserica Reformanta. Data acestei mari sarbatori difera de la un cult la altul in functie de calendarul adoptat: cel gregorian sau cel iulian. Evenimentul nu este surprins direct in Evanghelii pentru ca niciun evanghelist nu a fost martor al Invierii. Exista insa istorisiri ale Invierii, a imprejurarilor in care s-a desfasurat si, mai ales a aratarilor Mântuitorului dupa aceea.
Traditia crestina spune ca, indata dupa miezul noptii, spre duminica, Mântuitorul, care statuse mort trei zile, a inviat si a iesit din mormânt. Ingroziti, soldatii care pazeau mormântul au cazut cu fata la pamânt si apoi, revenindu-si, au alergat in cetate, povestind cele intâmplate. Arhiereii i-au chemat imediat si le-au poruncit sa spuna oamenilor ca, pe când dormeau, au venit ucenicii lui Iisus care i-au furat trupul. In zori, femeile mironosite, credincioase lui Iisus, care nu i-au putut unge trupul cu mir vineri, când a fost coborât de pe cruce si nici sâmbata, când era Pastele, s-au grabit sa ajunga duminica la mormânt.
Apropiindu-se, s-au mirat ca nu vad soldatii de paza si se gândeau cine le va da la o parte piatra mare si grea de la intrare. Aici insa au gasit mormântul deschis si un inger aflat acolo le-a linistit, spunându-le despre cel cautat ca s-a sculat din morti si ca il vor vedea in curând. Anuntati de sfintele femei, apostolii Petru si Ioan au venit si ei la mormânt, unde nu au gasit decât giulgiul in care fusese infasurat trupul lui Iisus.
Maria Magdalena s-a intors la mormânt dupa rasaritul soarelui si, in timp ce plângea, i s-a aratat Mântuitorul care a intrebat-o pe cine cauta si de ce plânge. Apoi a strigat-o pe nume iar ea L-a recunoscut si Mântuitorul a indemnat-o sa mearga la ucenici sa-i vesteasca de sosirea Lui in curând.
Apoi Iisus a pornit spre Emaus, un satuc din apropiere de Ierusalim. In drum i-a intâlnit pe Luca si Cleopa, care mergeau in aceeasi directie si vorbeau despre moartea lui Iisus. Nu L-au recunoscut pe Mântuitor, luându-L drept un calator obisnuit, tovaras de drum. Ei I-au spus ca femeile mironosite le-au povestit ca au gasit mormântul gol si L-au invitat sa vina sa manânce la gazda lor. Iisus s-a invoit si cei doi L-au recunoscut dupa cum a rupt pâinea. Apoi Mântuitorul a disparut din fata lor si ei au plecat in Ierusalim sa vesteasca Invierea Domnului. Acolo s-au intâlnit cu 10 dintre ucenici, Toma fiind plecat. Ei se aflau intr-o casa cu usile incuiate de spaima prigonitorilor. In timp ce Luca si Cleopa le povesteau cele aflate, Mântuitorul a aparut in mijlocul lor, le-a aratat ranile si le-a cerut de mâncare. Apoi a suflat spre ei spunându-le „Luati Duh Sfânt” indemnându-i sa-si inceapa opera de evanghelizare, dupa care a disparut.
A opta zi dupa Inviere, Mântuitorul s-a aratat in fata apostolilor, fiind prezent si Toma. Acesta isi exprimase neincrederea fata de vestea Invierii lui Hristos, dar in casa in care se aflau a reaparut Iisus spunându-le „Pace voua”. Pe Toma l-a indemnat sa-i pipaie ranile si apostolul s-a convins ca in fata lui se afla cel inviat din morti. Aparitiile Mântuitorului au continuat pâna la Inaltarea Sa la ceruri, moment care incheie sarbatorile pascale.
Sarbatoarea de Pasti este insotita de anumite sacrificii ca taierea mielului si ciocnitul oualor si de alimente rituale, cel mai reprezentativ fiind pasca. Totodata se aprind luminile si se crede ca se deschid cerurile si mormintele, vorbesc animalele, ard comorile. Dupa slujba de Inviere in biserica se impart bucatele de pâine muiata in vin, un fel de anafura speciala care se ia numai cu prilejul acestei sarbatori.
IRINA STOICA
Comentarii