Scriitorul A.E. Baconski, pe care il pretuiesc si eu, si nu de ieri de azi, ci inca din anii studentiei, ii atrage atentia lui Dan Stanca, semnand in revista „Luceafarul de dimineata” a Uniunii Scriitorilor din Romania articolul A.E. Baconski si Biserica neagra.
„Pe 4 martie se implinesc 45 de ani de la moartea lui Anatol Baconsky in conditii dramatice, dictate de faimosul cutremur de pamant. Era un om inca tanar, care mai avea de trait si, mai ales, avea multe de citit. A.E. Baconsky a fost un mare cititor de poezie si, in acelasi timp, un valoros traducator. Dovada sta impresionantul volum Panorama poeziei universale contemporane, aparut la inceputul anilor saptezeci, care, pentru mine cel putin, a reprezentat un reper capital pentru a ma familiariza cu poeziile autorilor de pretutindeni.”. Dupa aceasta scurta introducere, Dan Stanca se opreste asupra romanului Biserica neagra, publicat in tara dupa 1989, si care merita, si ar merita si azi, mai multa atentie: „Am luat cunostinta de acest roman prin 1975-1976, atunci cand fragmente ample din carte au fost difuzate de Europa libera in cadrul emisiunii Povestea vorbei a lui Virgil Ierunca. Era, desigur, o literatura subversiva, dar in egala masura desprinsa de tot ceea ce inseamna conjunctura social-politica.
Evident, atunci ma atragea caracterul subversiv, dar, dupa ce regimul Ceausescu s-a prabusit, romanul ne-a aratat adevarata lui fata, aceea a unei scrieri cu bataie universala, care nu depinde de regimul politic al tarii in care a fost scrisa. Acum, o pun alaturi de Desertul tatarilor al lui Buzzati, de Pe falezele de marmura, romanul lui Ernst Jünger si, ca sa imping stacheta si mai sus, de Castelul lui Kafka.
A.E. Baconsky era un artist pentru care frumusetea cuvantului asternut in pagina conta mai mult decat dezvaluirea brutala a adevarului. Era, pana la urma, un antisoljenitian sau un antiPaul Goma, desi atitudinea lor morala era aceeasi. Dar pentru el conta arta. Am in minte minunatul volum despre pictura lui Botticelli pe care l-a scos, pe vremuri, la Editura Meridiane. Si altele…
Romanul Biserica neagra nu are un epic spectaculos. Este vorba despre un barbat care revine in tara sa dupa ani si ani si nu mai recunoaste nimic. Ajunge astfel intr-o lume straina, in care nu se simte bine si este hartuit la tot pasul. Dar autorul nu vrea sa faca din aceste date un roman al suferintei si al conflictelor dureroase. Personajul principal, chiar si intr-o asemenea lume, traieste un simtamant al detasarii si al contemplatiei.
El nu se revolta, ci priveste totul glacial si intelept. Cartea lui Baconsky are aceasta calitate care nu poate izvori decat din constiinta intelectualului care nu se lasa dominat de imprejurari. El tinteste numai ce e neperisabil si astfel isi conduce viata. De aceea spun ca romanul acesta ar fi putut sa faca o cariera mare. Daca n-a facut, aceasta tine de alte motive care nu se regasesc in valoarea sa.
Adevarul este ca pentru autor toata lumea era nebuna, nu numai universul concentrationar comunist sau fascist. Avea o privire care trecea dincolo de gardul propriei tari. Fiind un eseist de mare rafinament, A.E. Baconsky avea stiinta decontextualizarii. Bunaoara, ce este liga cersetorilor despre care vorbeste in carte? Poate fi orice. Pot fi derbedeii care, prin venirea la putere a partidului comunist, suit ca scroafa in copac si au distrus elitele; pot fi insa si altii care, sub acoperirea libertatii de opinie, continua opera de distrugere a inaintasilor lor.
Autorul, care, la vremea respectiva, a facut si anumite compromisuri, reuseste sa rupa, de exemplu, masca lui Gheorghiu Dej si pe cea a lui Nicolae Ceausescu si sa vada, in spatele lor, mutra hidoasa a unui Big Brother, asa cum il gandise la sfarsitul razboiului mondial George Orwell.
In Biserica neagra avem de-a face cu o reprezentare a dictaturii din literatura romana. Europa libera stia ce comercializeaza, dar, fara indoiala, cartea bate mult mai departe decat ce voia sa faca respectivul post de radio.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii