V-ati pus vreodata intrebarea de unde vin milioanele de dolari vehiculate, prin valize de piele, de mafioti de toate natiile, prin filme? Sa incercam sa ne aventuram impreuna in istoria fascinanta a banilor din filme si a controverselor care i-au inconjurat de-a lungul vremii…
Bani adevarati, de la Edison
Poate ca multi s-au mirat: de ce producatorii de filme prefera sa-si bata capul folosind bani falsi, mai ales in scenele in care apar sume mici de bani, in loc sa utilizeze bani adevarati? Pentru ca, de fapt, folosirea de bani adevarati le-ar da si mai multe batai de cap.
Echipele de productie trebuie sa dea socoteala pentru tot ce se afla pe platou, deci aruncarea pe masa de bani adevarati le-ar face meseria si mai complicata. Asta ca sa nu mai vorbim de situatiile in care banii sunt si distrusi (ca de pilda in Arma mortala 2 sau Batman). Dar putini stiu ca odinioara, spre deosebire de zilele noastre, banii din filme erau adevarati. Cum s-a ajuns sa se renunte la „the real thing” e o poveste complicata, care merita aflata.
Banii au aparut pe ecran inca din primele zile ale cinematografiei – insusi marele Thomas Edison s-a simtit dator sa-i puna in evidenta, intr-o secventa din filmuletul pentru kinetoscop „Lupta de cocosi” (1895), cand au fost filmati chiar banii inventatorului. Peste doar cativa ani, in 1903, banii apar din nou, de asta data in cantitati impresionante, in „Marele jaf al trenului” si fiind tot adevarati. Producatorii preferau sa apeleze la aceasta solutie si nu la bani falsi, pentru a nu incuraja contrafacerile de moneda – nu trebuie uitat ca Statele Unite n-a dus niciodata lipsa de falsificatori de bani: se apreciaza ca inaintea Razboiului Civil, pana la o jumatate din banii aflati in circulatie in aceasta tara erau falsi!
De la bancnote mexicane la dolari intrati la apa
Dar nu intotdeauna producatorii erau dispusi sa-si puna milioanele de dolari (reali!) la dispozitia studiourilor, asa ca au apelat, la inceputul anilor 20, la o alta solutie: bancnotele… mexicane, care se devalorizasera extrem de mult, deci existau in cantitati suficiente chiar si pentru filmele cu miliardari…
Dar si aceasta practica a cazut in desuetudine, asa ca, din 1922, studiourile au inceput sa tipareasca singure dolari falsi, fiind votata chiar o lege in Congresul american care prevedea cum trebuie sa arate acesti bani. „Legea detectarii contrafacerilor” impunea restrictii importante tiparirii de bani falsi destinati filmelor: era obligatoriu ca bancnotele sa aiba „trei sferturi din dimensiunea banilor reali”, „sa fie tiparite pe o singura parte” si „sa fie distruse la finalul filmarilor”. Cu respectarea acestor reguli a fost insarcinat Serviciul de Securitate Interna (stramosul actualului FBI).
Pentru ca nu voiau ca agentii secreti sa misune prin Hollywood, varandu-si nasul nu doar in bancnote, ci si in alte chestiuni (contrabanda cu alcool, prostitutie, droguri etc) care se mai intamplau pe acolo, mogulii filmului au incetat sa mai tipareasca ei bancnotele si au apelat la companii specializate – sa fie acestea luate la puricat de copoi!
Cele mai cunoscute furnizoare de bancnote false sunt Independent Studio Services din Sunland, California, si RJR Props, din Atlanta, care au asigurat banii pe care i-ati putut vedea in pelicule precum „Lupul de pe Wall Street”, „Buna dimineata, America”, „Beverly Hills 90210” sau „Ora de varf 2”.
Ploaia cu dolari
Dar cum se produc bancnotele false? RJR Props, de pilda, are o solutie inedita: foloseste deseuri de celuloza, care au trasaturi comune cu hartia pe care sunt tipariti banii reali. Pe coltul din stanga sus al bancnotelor e tiparita inscriptia „Unreal Fake Currency Reserve”, iar in loc de „United States” scrie „Wnited States”. Faptul ca banii nu sunt reali nu inseamna totusi ca ei nu au valoare.
Spre deosebire de alte materiale de decor, care sunt inchiriate, ei trebuie cumparati. RJR vinde baxuri de bancnote de o suta de dolari la pretul de 65 de dolari baxul, iar daca filmul necesita bani „rulati” (adica uzati, nu nou-nouti) la aceasta suma se mai adauga 20 de dolari. Desi interdictiile referitoare la dimensiuni – bancnotele false sunt ceva mai mici decat cele reale – sunt inca in vigoare, problemele generate de banii hollywoodieni nu au lipsit, de-a lungul anilor. Un incident inedit a vizat mai sus mentionata pelicula „Ora de varf 2”, o spumoasa comedie politista, cu o distributie dominata de Jackie Chan si Chris Tucker. In scena finala, un cazinou sare in aer si explozia e urmata de o ploaie de bancnote. Ei bine, mai multi figuranti au fost atat de dornici de un „suvenir” de pe platoul de filmare incat si-au bagat bancnotele false in buzunare si au platit cu ele cumparaturile facute in urmatoarele zile, profitand de neglijenta sau lipsa de atentie a vanzatorilor de la magazine.
GABRIEL TUDOR
Comentarii