In fiecare an, statisticile in ceea ce priveste numarul ziaristilor ucisi in timp ce-si practica meseria sunt tot mai ingrijoratoare. Anul trecut, de pilda, sute de jurnalisti au cazut la datorie, ucisi de teroristi, fanatici, calamitati naturale si devenind chiar „victime colaterale” ale propriilor conationali. Ce-i drept, se poate spune ca multi „o cauta cu lumanarea”, incercand, impinsi de acel demon al curiozitatii specific breslei lor, sa patrunda acolo unde nici cei mai antrenati soldati n-ar indrazni si sa afle secrete pazite cu sapte lacate. Este si ideea filmului „The Hunting Party”, care va rula incepand cu aceasta saptamana pe ecranele romanesti.
Dupa Vulpe
Jumatate thriller, jumatate comedie neagra, pelicula urmareste aventurile a trei jurnalisti americani care pornesc intr-o misiune pe cont propriu pentru gasirea si prinderea celui mai temut si mai cautat criminal de razboi din Bosnia, Radoslav Bogdanovici, poreclit „Vulpea”. Totul porneste din momentul in care unul dintre ei, Simon (Richard Gere) are o cadere nervoasa, in timpul unei transmisii in direct din Bosnia; cameramanul sau, Duck (Terrence Howard), va avea in schimb o cariera fulminanta.
Dupa cinci ani, Duck revine la Sarajevo, insotit de „bobocul” Benjamin (Jesse Eisenberg), regasindu-l aici pe Simon. In timp ce deapana amintiri de pe teatrele de razboi din Salvador, Irak si Somalia, unde au transmis sub vesnica amenintare a gloantelor, Simon ii dezvaluie vechiului amic ca stie unde se ascunde Bogdanovici, temuta „Vulpe”. Curand, ceea ce incepuse ca o gluma jurnalistica va capata accente serioase, atunci cand cei trei aventurieri sunt luati drept agenti CIA si tratati ca atare de catre ciracii faimoasei capeteni sarbe. „Vanatorii” devin, cu alte cuvinte, vanati, prilej pentru o serie intreaga de aventuri, impuscaturi si urmariri… ca-n filme!
Presa – inger si demon
Shepard nu a avut pretentia de a realiza un thriller politic, ci doar un film agreabil, cu certe accente comice – si Richard Gere face un rol de zile mari, dovedind ca este in egala masura inzestrat si pentru acest gen cinematografic. Tocmai de aceea, o comparatie cu doua filme standard pentru genul „thriller politic”, „A Mighty Heart”, despre asasinarea jurnalistului Daniel Pearl sau „The Kingdom”, a carui actiune este plasata in Arabia Saudita si e plina de trimiteri politice, nu ar fi potrivita. Desigur, aluziile politice nu lipsesc nici din acest film, dar ele sunt mai curand destinate ironizarii cu mijloace burlesti a incompetentei oamenilor politici si nu unei critici serioase, taioase.
Filmul ia in tarbaca productiile americane clasice, precum cele in care Stallone sau Chuck Norris se lupta, in Vietnam sau Afganistan, cu armate intregi de localnici, pentru a veni de hac unor teroristi periculosi sau a elibera prizonieri de razboi. Si, poate mai presus de toate, regizorul incearca sa ofere spectatorilor o imagine concludenta despre puterea presei in zilele noastre: o presa care poate fi si inger si demon, poate crea o imagine deformata asupra realitatii si poate impune publicului larg viziunea dorita de „puternicii zilei”.
Cum scapa „baietii rai”
Si de aceea, nu intamplator filmul a fost intampinat cu critici vehemente in Serbia si alte tari slave, fiindca ar prezenta intr-o lumina defavorabila poporul sarb, considerat singurul vinovat de ororile razboiului civil din fosta Iugoslavia, in vreme ce alte nationalitati, avand partea lor de vina, nici macar nu sunt mentionate. De altfel, insusi analistul politic american Michael Parenti recunostea ca „The Hunting Party”, ca si alte filme vizand razboiul din Balcani, exagereaza sistematic actiunile sarbilor, demonizandu-i. In replica, regizorul Richard Shepard sustine ca nu a avut aceasta intentie, ci doar de a ironiza „eforturile” NATO de a-i captura pe criminalii de razboi din fosta Iugoslavie, eforturi aproape nule pana astazi. In plus, filmul porneste de la o fapta reala, reflectata in numarul pe octombrie 2000 al publicatiei „Esquire”.
Articolul respectiv, aparut sub semnatura jurnalistului american Scott Anderson, vorbeste despre un grup de cinci reporteri occidentali (pe langa el, inca doi americani, Sebastian Junger si John Falk, olandezul Harald Doorbros si belgianul Philippe Deprez) care, adunati intr-un bar din Sarajevo, decid, dupa o noapte stropita din belsug cu bautura, sa incerce capturarea temutului lider al sarbilor bosniaci, Radovan Karadjici.
Ei pornesc de la un articol din ziarul local, Slobodna Bosna – o publicatie cunoscuta pentru tonul ei senzationalist – care anunta ca Radovan Karadjici, impreuna cu garzile sale de corp, inarmate pana-n dinti, s-ar ascunde in satul Celebici, in apropierea granitei cu Muntenegru. Cei cinci intra in legatura cu un ofiter ucrainian din fortele ONU, apoi cu un agent secret sarb, ambii convinsi ca au de-a face cu militari americani sub acoperire. In cele din urma, ziaristii dau de urma unei vaste retele, cu ramificatii pana peste Atlantic, care incerca nu gasirea, ci ascunderea lui Karadjici!
GABRIEL TUDOR
Comentarii