Nefropatiile interstitiale sunt afectiuni renale acute sau cronice în care leziunile dominante sunt situate în interstitiul renal; secundar, apar leziuni tubulare, leziuni glomerulare si vasculare. Astazi, se deosebesc nefropatii interstitiale bacteriene (pielonefrita) si nefropatii interstitiale abacteriene. Aceste doua tipuri de nefropatii pot fi impartite dupa cum urmeaza.
1) Pielonefrita este o nefropatie interstitiala asociata unei inflamatii a bazinetului (pielita) si a unei infectii urinare; 2) Pielonefrita ascendenta secundara unui obstacol (mecanic sau functional); 3) Pielonefrita hematogena secundara unei bacteriemii (septicemii); 4) Nefrita interstitiala prin obstructie mecanica; 5) Nefrita interstitiala toxica sau metabolica. Primele trei forme citate au doua elemente comune: etiologia infectioasa si pielita (leziunea inflamatorie a bazinetului).
Infectia urinara desemneaza toate starile în care se pun în evidenta germeni în caile urinare deasupra sfincterului vezical, nu însa si cele în care infectia este localizata numai la uretra. Aceste infectii au o incidenta foarte mare în clinica, iar elementul fundamental care permite diagnosticul de infectie urinara este prezenta unui numar semnificativ de microorganisme în urina. Cand numarul germenilor din urina depaseste 100.000/ml este bacteriurie semnificativa si permite un diagnostic de precizie al infectiei urinare prin efectuarea uroculturilor.
Din punct de vedere epidemiologie, în literatura medicala este precizat: * în primii ani de viata, bacteriuria semnificativa este dominanta la baieti; * la scolari, proportia este inversata – cu predominanta la fetite; * la pubertate, bacteriuria creste la fete, pentru ca la varsta adolescentei sa ajunga la 3% din populatia feminina asimptomatica; * la femeile casatorite, bacteriuria este semnificativ crescuta, fata de cele necasatorite; * la femeile însarcinate, bacteriuria este întalnita la 7% din cazuri, 30% dintre gravide, cu bacteriurie asimptomatica în primul trimestru de sarcina, putand face în cursul sarcinii unul sau mai multe episoade de pielonefrita acuta; * la varsta de 70 de ani, 20% dintre femei prezinta bacteriurie, iar barbatii ating cifre de 70% (la 15% dintre ei contribuind uropatia obstructiva prin adenom de prostata).
Sursa infectiei este variata. Unul dintre germenii frecvent implicati este Escherichia Coli prin intermediul florei ce colonizeaza perineul, vestibulul vaginal, tegumentele periuretrale la femei si glandul la barbat. Alaturi de Escherichia Coli, mai pot fi citati: Proteus, Enterobacter, Pseudomonos aeruginosa, fungi (Candida Albicans), virusuri, streptococcus faecalis, staphylococcus epidermidis etc. Circa jumatate din pacientii cu infectii urinare înalte sau joase sunt asimptomatici. Dintre simptomele prezente la pacientele cu cistita (colonizarea bacteriana a vezicii urinare) – dificultati la urinat, infectii urinare însotite de dureri suprapuberene, tenesme vezicale (simptom caracterizat prin necesitatea ineficiena si uneori dureroasa de a urina), urina tulbure, febra.
Pielocistita (afectarea întregului tract urinar fara invazia parenchimului) presupune prezenta tabloului cistitic, la care se adauga lombalgiile uni sau bilaterale, cu iradiere anterioara, febra, frisoane, fenomene digestive (greata, uneori varsaturi). Pielonefrita acuta presupune febra înalta, frisoane, lombalgii intense, alterarea starii generale, prezenta tabloului cistitic. Pentru formele de cistita, pielocistita este necesar un tratament simptomatic (antitermic, antispastic, antiinflamator nesteroidian), nefiind necesara terapie antibiotica (mai ales daca uroculturile sunt negative).
In cazul pielonefritelor acute este necesar a fi respectate masuri generale (repaus la pat pana la disparitia febrei; aport de lichide – 2 litri pe zi; dieta de protectie – eliminarea alcoolului, a cafelei; medicatie cu antispastice, analgezice), iar terapia antibiotica va fi recomandata în functie de etiologia microbiana si antibiograma. O entitate foarte importanta este pielonefrita acuta la femeia însarcinata care recunoaste ca factori predispozanti compresia urinara, factorii hormonali si modificarea compozitiei urinei la gravide.
Aceasta suferinta apare frecvent în trimestrul al treilea de sarcina si mai ales pe partea dreapta, deoarece – în sarcina – exista o relaxare fiziologica a ureterului drept. Manifestarile clinice pot fi brutale, pot aparea si contractii uterine cu efecte grave asupra mamei (risc de infectii severe – septicemii, distrugere a rinichiului, hipertensiune arteriala) sau asupra fatului (moarte, infectii, prematuritate).
Terapia acestor afectiuni este necesar a fi facuta rapid, adaptata situatiei si supravegheata, iar antibioticele prescrise vor fi doar cele permise (fara toxicitate sau risc teratogen). Terapia antibiotica se va efectua pe o perioada de 7-10 zile sub control bacteriologic al urinei. In concluzie, este important ca entitatile clinice prezentate (si care au ca element comun infectia urinara) sa fie rezolvate terapeutic urgent, deoarece ignorarea lor conduce lent si ireversibil la aparitia unor suferinte renale cronice, cu evolutie ulterioara catre insuficienta renala. Nu in ultimul rand, trebuie tinut cont de impactul organismului cu temperaturile scazute si cu umezeala, de care in aceste saptamani avem parte din plin.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii