Intre fenomenele legate de raspunsul sistemului imunitar la diversi factori care influenteaza din exterior organismul nostru, alergiile alimentare ocupa un loc special, in sensul ca nu este vorba despre apararea impotriva agresiunii unor bacterii sau virusi, ci despre netolerarea anumitor alimente. Incidenta afectiunii (care poate avea conditionare genetica) este de 6-8% la copii si de circa 2% la adulti. Diferenta se explica prin faptul ca imunitatea celor mici este considerabil mai scazuta decat la persoanele adulte.
Si sugarii sufera de alergii
Produsele alimentare „inamice” sunt, majoritatea, cele dintr-o categorie relativ restransa, cuprinzand ouale, laptele, arahidele, graul, soia si pestele. Totusi, actiunea lor adversa e redutabila, intrucat – de exemplu – sugarii pot deveni alergici chiar daca doar mama a consumat produsul incriminat. Pe de alta parte, daca intre 3 si 5 ani pot disparea alergiile la oua, lapte, grau si soia, cele la peste si la arahide persista deseori toata viata. In functie de zona geografica, de tipul de alimentatie si desigur de terenul specific fiecarei persoane, pot aparea alergii si la alte produse, cum ar fi nucile, migdalele, fructele exotice, semintele, orezul ori fructele de mare. In fine, nu e de neglijat nici informatia ca persoane alergice la un anumit aliment pot reactiona negativ si la alte produse inrudite cu acesta (vezi arahidele, puse in legatura cu leguminoase ca mazarea si fasolea).
Simptomele declansarii alergiei sunt numeroase si pot atinge nivele foarte periculoase. Pielea este afectata mai mult la copii: urticarie, mancarime, tumefactie, inrosire, dermatita. Sistemul digestiv sufera dereglari precum greata si voma, crampele, diareea si chiar sangerari rectale, iar cel respirator, mancarime si scurgeri nazale, stranut si tuse, suierat in timpul expiratiei si respiratie greoaie.
Ereditatea e de vina?
La unii copii, alergia alimentara se poate manifesta si prin intarzieri in crestere. Exista insa si cea mai grava consecinta a acestei reactii de respingere: anafilaxia, un simptom care pune in pericol insasi viata subiectului. Ea se instaleaza intr-un timp variabil (intre cateva minute si o ora), de la ingerarea mancarii nepotrivite. Cel mai frecvent, produsele incriminate sunt arahidele, nucile si fructele de mare. Totodata, specialistii mentioneaza si numerosi factori de risc care amplifica gravitatea reactiei: efortul fizic efectuat imediat dupa ce subiectul a consumat alimentul respectiv; alcoolul si fumatul; anumiti aditivi alimentari (sulfitii) prezenti in unele bauturi carbogazoase, vinuri si fructe uscate; stresul, frigul sau… aspirina. In ce priveste filiera ereditara, se estimeaza ca un copil risca in proportie de 75% sa devina alergic, daca ambii parinti au aceasta problema.
Tratarea alergiilor alimentare incepe, firesc, cu masurile profilactice. Ele nu sunt posibile insa la membrii familiilor cu o istorie cunoscuta in acest sens. Pentru sugari se recomanda formule speciale de lapte iar mamele sa nu consume, in perioada alaptarii, nici un fel de aliment producator de alergii (arahide, migdale, oua, lapte, peste etc.). De asemenea, introducerea alimentelor solide in dieta copilului cu risc avansat sa se faca in mod prudent si la anumite limite de varsta: lactate – dupa 1 an; ouale – dupa 2 ani; arahidele, nucile, pestele – dupa 3 ani.
Probleme minore – complicatii majore
In perioada sarcinii, viitoarea mama trebuie sa evite doar arahidele. Copiii se pot vindeca de anumite alergii (lapte, grau, oua, soia), intre 3 si 5 ani, in proportie de circa 85%, insa nu si de cele aparute in urma consumului de arahide, migdale, nuci, peste si fructe de mare. Specialistii mai atrag atentia asupra alimentelor mancate in conditii publice (restaurante, cofetarii, fast-food-uri), unde ingredientele utilizate in prepararea unor meniuri pot include si elemente producatoare de alergii. La aceasta patologie complexa se mai adauga recomandarea evitarii sederii in spatii unde se fumeaza, fie si ocazional. In orice caz, desi privite din afara alergiile alimentare pot da impresia unor probleme minore, cei afectati nu trebuie deloc sa le neglijeze si sa apeleze neintarziat la alergologi, care vor hotari tratamentele cele mai bune si alte masuri specifice medicinii alopate, aplicate cu succes in astfel de cazuri.
Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii