Multi tineri simt o mare anxietate atunci cand merg la facultate, chiar daca o ascund. Ei vor trebui sa renunte la prietenii din adolescenta, la familie si la confortul caminului, pentru a incerca sa se acomodeze unei situatii cu totul noi. Pentru multi studenti, asigurarea unui echilibru intre activitatile sociale, educative, sportive si extrascolare, prezinta serioase dificultati. Adesea, apar griji legate de consumul de droguri si alcool si de posibilitatea unei mai libere explorari a sexualitatii.
Este important ca parintii sa-si educe copiii cat de mult si de corespunzator pot in privinta acestor chestiuni, dar sa-i lase pe ei sa adopte deciziile finale. Parintii nu pot decat sa spere ca sistemul de valori pe care l-au insuflat odraslelor lor si educatia facuta le vor ajuta pe acestea sa ia hotararile corecte. Majoritatea adolescentilor fac fata cu brio acestor provocari si depasesc anii de facultate fara probleme deosebite.
Dar nu toti tinerii obtin beneficii din admiterea la o facultate imediat ce au terminat liceul. Exista multe cauze pentru aceasta situatie. Unii dintre ei pur si simplu nu sunt suficient de maturizati pentru a parasi „cuibul” parintesc la optsprezece ani. Uneori, ei sunt cei ce realizeaza asta, alteori o fac parintii, dar nu este un motiv de rusine sau de ingrijorare. Unii adolescenti nu vor sa plece prea departe de casa din ratiuni sociale si psihologice. Aceasta nu reprezinta neaparat o alegere gresita.
Unii tineri de 18 ani au nevoie de o despartire graduala de confortul cu care au fost obisnuiti in casa parinteasca. Altii dau de inteles ca dimpotriva, de-abia asteapta sa mearga la facultate pentru a „petrece” si a avea o activitate sexuala bogata. Este un indiciu clar al faptului ca ei nu sunt suficient de copti pentru a-si parasi caminul si ar fi poate mai bine sa mai astepte un an sau doi inainte de a incepe viata studenteasca.
Temerile legate de studiile universitare nu se rezuma doar la admitere. Primul an de facultate este adesea foarte stresant pentru adolescenti; uneori, ei sunt deprimati si nu vor sa se intoarca la scoala, atunci cand vin acasa, de Craciun sau de Paste. Acest refuz poate fi ascuns sub motivatia ca ar suferi de mononucleoza „boala sarutului”) sau alte afectiuni simulate. Multi studenti vor sa renunte la scoala si pot veni sa stea acasa pentru perioade extinse de timp, ceea ce ii supara pe parinti. In majoritatea cazurilor, starea lor nu este atat de grava incat sa implice, intr-adevar, abandonul scolar definitiv, dar poate indica totusi ca este necesara consilierea in timpul semestrelor si vacantelor.
Pentru un numar foarte redus de studenti, facultatea poate reprezenta un factor de stres care poate genera probleme psihiatrice minore sau chiar serioase. Daca tanarul se intoarce acasa in primul an de facultate sau mai tarziu cu simptome de anxietate severa, depresie, abuz de droguri sau manifestari violente, poate fi un semnal ca ar trebui sa ramana aici pentru o perioada, spre a primi un tratament corespunzator, pe masura ce se va maturiza.
Sfaturi utile
– Fiti foarte atent sa nu-i hraniti anxietatile fiului sau fiicei dvs, privind admiterea la universitatea „perfecta”, cu propriile dumneavoastra convingeri privind „renumele” institutiei de invatamant dorite. Multe alte universitati pot reprezenta alegeri la fel de bune pentru adolescentul dumneavoastra. Incurajati-l sa faca alegerea cea mai potrivita in ceea ce-l priveste.
– Nu uitati ca testele de simulare nu constituie neaparat indicii absolute ale capacitatilor intelectuale ale adolescentului. Multi liceeni se simt stigmatizati de rezultatele obtinute la aceste teste. Asigurati-va ca adolescentul dumneavoastra stie ca sunt si alti factori care pot asigura succesul, atat in facultate, cat si in viata.
– Amintiti-i adolescentului ca facultatea este un loc unde va primi o educatie aleasa, nu doar va participa la petreceri si va obtine un statut social superior.
– Ajutati-l pe adolescent de-a lungul procesului de admitere, incurajandu-l sa fie ordonat si sa selecteze o gama larga de posibilitati, de la facultati „usoare” la facultati „dificile”. Daca este posibil, vizitati impreuna cu el campusurile universitare, la acele institutii de invatamint superior de care se simte atras.
– Incurajati-l sa discute cu alti tineri, care sunt deja studenti la facultatile unde adolescentul dumneavoastra vrea sa dea admitere. Daca vizitati campusurile universitare, discutati cu studentii intalniti acolo; personalul facultatii va va oferi tot sprijinul necesar in documentare.
– Facultatea nu este o scoala pe care sa o faca oricine. Unii tineri pot dovedi abilitati speciale pentru scolile practice, cum ar fi cele de meserii, mai curand decat pentru o facultate teoretica. Pe de alta parte, exista adolescenti care trag foloase insemnate lucrand un an sau doi inainte de a se inscrie la facultate. Nu exista o anumita varsta sau un anumit moment indicate pentru a da admiterea. Tineti minte ca temperamentul si gradul de maturitate al fiului sau fiicei dumneavoastra sunt singurii factori in functie de care ei ar trebui sa se decida la a face un asemenea pas.
– Daca stresul provocat de admitere sau de cursurile de dupa este sever, faceti in asa fel incat adolescentul sa primeasca sfatul unui personal specializat, pentru a depasi momentele dificile.
– Daca dumneavoastra, ca parinte, va temeti de „sindromul cuibului gol”, tineti minte ca separarea de adolescent nu inseamna ca v-ati pierdut importanta avuta pana acum in viata lui, ci dimpotriva, ca timpul liber mai mult pe care-l veti avea l-ati putea folosi pentru a va imbogati alte arii ale vietii si casniciei.
GABRIEL TUDOR
Comentarii