Cunoscuta in primul rand pentru rolul sau in construirea si mentinerea oaselor si dintilor sanatosi, vitamina D este de fapt necesara si pentru a regla multe alte functii ale corpului uman. Vitamina D este liposolubila, fundamentala pentru sanatatea oaselor si se acumuleaza in ficat, ceea ce inseamna ca nu e necesar sa o luam in mod regulat.
De fapt, organismul o elibereaza in doze mici atunci cand este nevoie. Aceasta vitamina poate fi asimilata prin alimentele de zi cu zi, in special din cele de origine animala, dar poate fi si sintetizata de organism prin absorbtia radiatiilor ultraviolete de la Soare, prin piele.
In natura, vitamina D exista in doua variante: – vitamina D2 (ergocalciferol), prezenta in principal in fructe, legume si ciuperci; – vitamina D3 (colecalciferol) care este sintetizata de piele dupa expunere la lumina Soarelui.
Vitamina D este foarte importanta si pentru ca regleaza metabolismul calciului si este de aju-tor in calcifierea osoasa. Deficienta acestuia poate provoca rahitism, deformari osoase de diferite feluri, osteomalacie si dinti slabi, vulnerabili la carii.
Vitamina D3 este cea mai importanta dintre cele cinci forme de vitamina D, esentiale pentru sanatatea noastra. In special, vitamina D3, produsa in principal sub influenta luminii Soarelui, indeplineste multe functii fundamentale pentru organismul nostru: regleaza metabolismul osos, intareste oasele, ajuta la prevenirea bolilor autoimune, regleaza functiile neuromusculare si combate simptomele depresiei. Ea se gaseste in principal in anumite alimente.
Cea mai importanta sursa este uleiul de ficat de cod, dar se gaseste si in peste: macrou, somon, ton, pastrav, hering si in fructe de mare. O alta sursa importanta este laptele, dar si produsele din soia, cereale integrale, orez. Dintre alimentele vegetale, ciupercile sunt bogate in vitamina D, dar nici fructele nu trebuie omise.
Necesarul zilnic de vitamina D3 variaza in functie de varsta si este de: – 10 micrograme pentru nou-nascuti intre 6 si 11 luni, adulti si varstnici pana la 70 de ani; – 15 micrograme pentru femei insarcinate si care alapteaza, copii in primii ani de viata, adolescenti si varstnici peste 70 de ani. Pentru a satisface aproximativ 80% din necesarul zilnic de vitamina D3, ar fi suficienta expunerea la Soare timp de cel putin 15 minute, restul de 20% pot fi acoperite printr-o dieta corecta.
Cea mai mare parte a vitaminei D este sintetizata cand pielea este expusa la lumina Soarelui, deficienta putand rezulta din comportamente care impiedica Soarele sa ajunga la suprafata corpului: purtarea permanenta de vesminte care ne acopera in mod excesiv; folosirea protectiei solare cu exagerare; statul prea mult timp in interior (locuinta, birou etc.). Exista si comportamente nesanatoase care implica dispersarea acestei vitamine, cum ar fi abuzul de alcool sau consumul de narcotice. Utilizarea anumitor medicamente afecteaza si ea cantitatea din acest micronutrient stocata in ficat.
Dupa cum am mentionat deja, deficitul de vitamina D afecteaza mineralizarea oaselor. Totusi, acesta a fost asociat cu o crestere a bolilor cardiovasculare si cu predispozitia la boli precum diabetul, hipertensiunea, sindromul metabolic. Deficitul acestei vitamine prezinta totusi o problema, manifestandu-se doar cand nivelul sau este cu adevarat scazut.
Pot aparea, astfel: – dureri la nivelul oaselor si articulatiilor; – slabiciune musculara; – fragilizarea oaselor, cu tendinta spre deformare; – dificultate de concentrare; – oboseala recurenta; l spasme musculare; – diabet; l hipertensiune; – sindromul metabolic.
Deficitul de vitamina D poate fi diagnosticat prin analiza sangelui, care trebuie repetata periodic atat la copii, cat si la adulti, astfel incat sa se compenseze, in cazul unei eventuale carente, cu o buna alimentatie, expunere la soare si suplimente alimentare specifice prescrise de medic.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii