Infectia acuta sau cronica a prostatei, glanda situata in spatele vezicii urinare, este, fireste, specifica barbatilor. Orice infectie urinara insotita de febra reprezinta o prostatita, cu exceptia pielonefritelor (infectii renale), iar prostatita cronica apare ca o consecinta a acestor infectii repetate si eventual netratate corespunzator. E bine de stiut ca prostata este un fel de intersectie anatomica intre caile urinare si cele genitale masculine. Prin urmare, boala poate fi urmarea unei contaminari bacteriene a uretrei, dar si a unei infectii la nivelul intregului aparat urinar.
Cauze si factori de risc
Uneori, prostatita este consecinta unei boli cu transmitere sexuala, in particular putand fi vorba despre raporturi anale, deosebit de periculoase pentru sanatate, dincolo de latura morala a problemei. Din pacate, in multe situatii nu se poate identifica niciun factor declansator al maladiei. La varstnici, aceasta apare frecvent ca efect al unei infectii urinare ea insasi cauzata de hipertrofierea prostatei, ceea ce favorizeaza staza urinara (imposibilitatea de a urina normal). In acest caz vorbim despre adenomita.
Semnele bolii sunt in general "la vedere": febra peste 38,5 grade, frisoane, oboseala puternica. Pacientul se plange de arsuri la urinare, dificultati in a elimina urina sau, dimpotriva, mictiuni prea frecvente. Uneori apare chiar o scurgere purulenta pe meatul urinar, iar urina poate fi tulbure si urat mirositoare. Prostatita acuta se poate prezenta insotita de semne gripale: dureri musculare difuze, articulare etc. Rareori ea este asociata si cu o senzatie jenanta de corp strain in anus.
Prostatita cronica se caracterizeaza prin dureri perineale cronice, uneori si in regiunea anala. De asemenea, pot exista si arsuri mictionale, care evolueaza de-a lungul mai multor ani. In cadrul examenului medical specific depistarii bolii si stadiului ei de evolutie, cel mai important este tuseul rectal, care confirma starea prostatei (inflamata, calda, dureroasa, chiar calcifiata partial).
Evolutia bolii
Prostatita acuta poate cunoaste o complicatie majora prin septicemie (generalizarea infectiei), in urma trecerii germenilor in circulatia sangvina. In cel mai rau caz poate surveni un soc septic, necesitand reanimarea pacientului. Alta complicatie clasica este retentia de urina, situatie ce impune instalarea unui cateter, sub anestezie locala, in scopul golirii artificiale a vezicii. De asemenea, aceasta maladie poate implica si dezvoltarea unui abces al prostatei sau o infectie testiculara. Orice infectie urinara insotita de febra trebuie sa duca la eliminarea din discutie a unei eventuale infectii renale, in legatura cu un calcul. Intr-adevar, aceasta din urma afectiune poate duce la consecinte extrem de grave, daca se ajunge la soc septic si distrugerea rinichilor. Bilantul radiologic este obligatoriu in asemenea situatii.
Uneori, la simptomele reclamate de pacient poate sa apara, intr-o prima faza de evaluare, suspiciunea de apendicita acuta. Aceasta, deoarece daca apendicele este situat jos, in pozitie pelviana, inflamarea sa poate determina iritarea vezicii urinare, generand astfel tulburari asemanatoare prostatitei acute. Examenul clinic va face insa distinctia, in mod clar.
Tratamentul
Prostatita acuta se trateaza in primul rand cu antibiotice. In caz ca semnele bolii sunt marcate destul de slab, acest tratament medicamentos poate fi urmat fara probleme la domiciliu, timp de 2-3 saptamani. In general, un antibiotic din clasa fluoroquinolonelor are eficacitatea dorita. Daca exista o alterare a starii generale sau o complicatie, atunci este necesara spitalizarea de urgenta, pentru inceperea unei antibioterapii intravenoase. Daca dupa 24-48 de ore starea pacientului se amelioreaza, se poate trece la tratamentul oral si bolnavul poate fi externat, dupa verificarea prealabila a eficacitatii antibioticului aupra germenului. Tratamentul va dura 3-4 saptamani sau chiar si mai mult, daca hemocultura este pozitiva.
La pacientii cu dificultati la urinare se adauga uneori antalgice, antiinflamatorii, respectiv medicamente care sa favorizeze golirea vezicii urinare. In toate cazurile, se recomanda analiza urinei dupa cateva zile de tratament cu antibiotice, precum si la sfarsitul acestui tratament. In caz de infectie transmisa, ambii parteneri trebuie supusi terapiei indicate de medic. De precizat ca in mod frecvent tratamentul prostatitei cronice este dificil. El se refera la antalgice, dar si la consilierea verbala a pacientului si la respectarea anumitor reguli dietetice: sa se bea multe lichide (apa plata, ceaiuri sucuri naturale), eliminarea factorilor iritanti precum condimentele, a vinului alb si alte asemenea recomandari ce vor veni din partea medicului specialist.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii