Recent, o cititoare a revistei „Magazin” doamna Elena Ghiteanu, pensionara din judetul Dambovita, ne-a solicitat informatii legate de o problema la care probabil putine persoane se vor fi gandit. Suferind de depresie, dupa cum a fost diagnosticata, doamna respectiva ne marturisea ca nu-si explica un simptom fata de care mai multi medici specialisti si-au exprimat pareri totalmente opuse: manifestarea periodica a unei stari de somnolenta. Poate fi sau nu acesta unul dintre modurile de manifestare a depresiei? – se intreaba domnia-sa.
Boala sau stare emotionala normala?
Vom da curs solicitarii cititoarei noastre, in contextul realizarii unei incursiuni succinte in acest teribil univers al starilor depresive. Si nu o facem intamplator. Din ce in ce mai frecvent se vorbeste public (si am zice noi ca se vede chiar „cu ochiul liber”) despre o recrudescenta majora a afectiunilor de natura psihica, mai mult sau mai putin grave sau vindecabile.
In Romania, statistici destul de aproximative – deoarece e practic imposibil de contabilizat cu exactitate componentele acestui fenomen – indica faptul ca peste o treime din populatie sufera de depresii. Trebuie insa o buna stapanire a termenului, intrucat se intampla ca anumite stari emotionale sa fie si ele considerate depresii.
Un om care trece prin greutati deosebite si stres poate sa nu fie depresiv; pe de alta parte, persoanele cu depresii sunt bolnavi care pot si trebuie sa urmeze un tratament, cu eficienta foarte mare – circa 80-90% din cazuri se rezolva – iar cu ameliorarea macar partiala a simptomelor ajungandu-se aproape de totalitatea cazurilor.
Simptome si diagnosticare
Medicii specialisti spun ca, in general, depresivii se simt lipsiti de ajutor, de speranta, sunt irascibili. Boala este certa, daca subiectul prezinta cel putin patru din simptomele urmatoare: – modificari vizibile ale poftei de mancare, capabile sa conduca fie la cresterea in greutate, fie la scaderea acesteia (fara a fi vorba despre cure de slabire) – perturbari ale somnului (dificultati in a adormi, fragmentarea nefireasca a somnului efectiv, trezitul foarte devreme sau, dimpotriva, stari accentuate de somnolenta si somn excesiv de mult) – pierderea interesului si a placerii in activitati care inainte produceau mari satisfactii – oboseala, pierdere de energie – sentimentul inutilitatii – sentiment persistent de deznadejde – sentiment nejustificat de culpabilitate – incapacitatea de concentrare, de a gandi, de a lua decizii – perturbari de gandire (pareri despre boli fizice, saracie, vinovatie, neconforme cu realitatea) – melancolie (tristete profunda si indispozitie) insotita de treziri foarte matinale pe fondul unei deprimari puternice, reactii lente – obsesia mortii si/sau a sinuciderii (stare de o gravitate extrema!) – simptome fizice, cum sunt durerile de cap sau de stomac.
Nimeni nu este imun
Majoritatea depresivilor nu pot fi scosi din starea lor nici de intamplari fericite, nici de vesti bune. Ei nu numai ca nu recurg din proprie initiativa la ajutorul unui medic, dar refuza si sprijinul celor din jur, lipsa de speranta „convingandu-i” ca totul ar fi inutil. Foarte grav este ca boala se poate manifesta la orice varsta. Foarte frecvent, la copii si la adolescenti apar depresii tratabile, indeosebi la cei proveniti din familii unde sunt afectate si alte persoane.
Circa 50% din persoanele care au avut o depresie majora vor recidiva, la perioade de cativa ani sau mai scurte. Totusi, 20-35% din acestea sufera de depresie cronica, stare ce nu permite desfasurarea unei activitati normale. Iata si cateva cauze sau contexte potential declansatoare ale unor depresii: n pierderea unei fiinte dragi n divortul n schimbarea serviciului sau chiar promovari la locul de munca n schimbari majore ale modului de viata n la tinerele mame, schimbarile trupului si ale mediului pot provoca depresii de tip „post partum” n singuratatea n la femei, in special, lipsa unui sot care sa-i fie si sprijin financiar, in cresterea copiilor, in intretinerea gospodariei.
Tratamente, si totusi…
Exista mai multe forme de depresie, diagnosticabile in functie de frecventa si intensitatea simptomelor, de durata acestora, de eventuala alternanta cu perioade de euforie la fel de nejustificate. Pentru tratarea bolii, este nevoie de investigatii complexe si riguroase, capabile sa semnaleze factori favorizanti ce pot fi eliminati, in vederea vindecarii. De pilda, bolnavul de hipotiroidism, de hipertensiune, cel ce foloseste curent medicamente poate deveni depresiv, dar schimbarea medicatiei il ajuta foarte mult.
Exista si o terapie medicamentoasa specifica, insa si mai eficiente sunt psihoterapiile, dintre care mentionam: psihoterapia interpersonala, terapia cognitiv-comportamentala, psihanaliza, psihoterapia psihodinamica, terapia cu lumina, terapia electroconvulsiva (aplicata totusi din ce in ce mai putin). Fenomenul, fara indoiala, se manifesta intr-o complexitate extrem de mare, cu atat mai mult cu cat, fiind vorba in primul rand despre psihicul uman, specialistii afirma ca au ramas inca multe elemente neelucidate.
Un singur exemplu: implicatia certa a factorilor genetici in aparitia anumitor stari depresive majore. Desigur, speranta moare ultima, dar sa nu uitam – si trebuie sa ne dea de gandit acest amanunt – ca, pe masura ce societatea umana progreseaza, depresiile si alte maladii psihice se inmultesc. De ce, oare?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii