Hepatitele virale si ciroza reprezinta un grup de afectiuni caracterizate prin alterarea functiei ficatului, ca urmare a multiplicarii unor virusuri în celulele acestuia.
Afectarea hepatica este initial acuta (primele 6 luni de la infectare), majoritatea virusurilor hepatice persistând ulterior în organism si modificând progresiv si variabil arhitectura si functionalitatea ficatului pâna la stadii ireversibile.
Pe de alta parte, plantele au fost dintotdeauna de om utilizate ca sursa de hrana, precum si ca surse de medicamente si bauturi vindecatoare. De altfel, fitoterapia traditionala este cea mai veche terapie folosita în lume, de milenii. Toate popoarele antice, inclusiv dacii aveau cunostinte extinse de fitoterapie empirica.
Fitoterapia moderna abordeaza aceleasi directii ca medicina conventionala în tratamentul afectiunilor ficatului: combaterea infectiei virotice, atenuarea reactiilor inflamatorii si autoimune cu tendinta de cronicizare si de exacerbare a proceselor de fibrozare a parenchimului hepatic si în directia sustinerii troficitatii hepatocitelor, a refacerii capacitatii metabolice normale.
Iata cu ce ne ajuta natura sa protejam si sa tratam eventualele afectiuni ale acestui organ vital!
– Spirulina poate fi folosita cu succes, calitatile sale multiple nutritive si terapeutice constituind tema multor cercetari de fitoterapie. Sa scoatem în evidenta doar câteva calitati legate de subiect: – este un bun hepatoprotector, datorita aminoacizilor continuti; – echilibreaza balanta oxido-reducatoare a organismului prin mai multe cai: aportul de antioxidanti; – activeaza glutation-peroxidaza, enzima care neutralizeaza peroxizii formati în exces în procesele inflamatorii; – inhiba ciclo-oxigenaza-2, enzima implicata în procesele inflamatorii prin formare de radicali liberi; – induce productia endogena de interferon-gamma si de citokine; – interferonul blocheaza multiplicarea virala, oprind formarea de noi „virioni”, prin stoparea sintezei de ARN viral; – sustine procesele de regenerare a parenchimului hepatic, prin aportul de ADN si ARN; – sustine procesele metabolice ale ficatului prin aport de biocatalizatori: vitamina B12 (1 g spirulina asigura circa 40-80% din necesarul zilnic al acestei vitamine); – include un aport de vitamina A si E, de oligoelemente (Zn, Mn), de acizi grasi esentiali si o rezerva alcalina constituita din minerale.
– Catina constituie o foarte buna rezerva de enzime vegetale de mare importanta pentru stimularea activitatii celulelor hepatice, alaturi de o diversitate de alte componente de mare valoare a fructului de catina. Toate acestea, împreuna cu compusi complementari din spirulina si din anumite uleiuri esentiale sustin functia regeneratoare a ficatului si maresc considerabil capacitatea de aparare a organismului.
– Papadia este un veritabil tonic hepatic, sustine regenerarea hepatocitelor, este diuretic si stimulator hepatobiliar. Ca extract hidroalcoolic si tinctura, papadia contine numerosi compusi bioactivi: acizi polifenolcarboxilici, inulina, fitosteroli, oligoelemente (Si, Zn, Mn, Cu, P) si un amestec de minerale (Mg, Ca, K, Na) care îi confera o rezerva alcalinizanta foarte utila.
– Uleiurile volatile de musetel si de ienupar (din tinctura), diluate în ulei de ricin pot fi folosite în masaje abdominale, pe zona hepatobiliara, pentru stimularea drenajului limfovenos si decongestionarii organelor interne.
– Lemnul-dulce – radacina (ceai) este antiinflamator, antiviral, induce secretia endogena de interferon.
– Dudul – frunze (ceai) contine un amestec de aminoacizi esentiali, care de altfel constituie si suportul nutritiv al viermilor de matase, „producatorul biologic” al fibrei de matase. Alaturi de acestia, frunzele contin si un complex de flavonoizi cu rol antiinflamator, fitosteroli si terpene cu efect antiseptic.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii