Cu bune si cu mai putin bune, iarna trebuie oricum depasita cu bine, insa manifestand mai multa prudenta decat e necesara pe parcursul sezonului cald, in ceea ce priveste protejarea aparatului locomotor. Pe zapada, pe gheata sau numai pe umezeala, caderile sunt mai frecvente ca de obicei, iar printre efectele cele mai nedorite, fracturile sunt de luat in calcul in orice clipa, printr-o informare cat mai exacta, pentru a sti cu ce anume putem avea de-a face si cum sa actionam. Iar clavicula reprezinta una dintre cele mai vulnerabile structuri osoase expuse acestei nefericite intamplari.
Ce se intampla
Fractura de clavicula consta intr-o leziune cauzata in cea mai mare parte de un traumatism indirect, cum este caderea pe partea de mijloc a umarului; survine deseori in contextul accidentelor in special sportive; iarna, categoriile cele mai expuse fiind copiii (patinajul, saniusul, simpla joaca pe zapada favorizeaza incidentele de acest gen) si varstnicii, cu un accent aparte pe femeile ajunse la varsta menopauzei, in contextul careia se stie ca osteoporoza nu prea iarta. In alte situatii, pacientul sufera un traumatism violent direct, cum ar fi o lovitura asupra claviculei, printr-un accident sau o agresiune.
In functie de localizarea lor, fracturile de clavicula pot fi: situate in treimea de mijloc a osului (cele mai frecvente, reprezentand circa 75% din cazuri) sau situate in treimea externa ori in cea interna a osului (25% din cazuri). Odata produs incidentul, pe primul plan se plaseaza durerea si imposibilitatea de a misca umarul; apoi, destul de rapid, pe locul fracturii apar o echimoza si un edem. De asemenea, un fragment osos rupt din clavicula sparta poate sa "tensioneze" tesuturile si pielea in acel loc, iar examenul clinic poate indica o micsorare a distantei dintre umar si stern, de care clavicula este atasata in mod normal prin tendoane si ligamente.
Complicatii si tratamente
Cea mai grava complicatie, care trebuie verificata de urgenta, este pneumotoraxul. E necesar sa se stie ca acest os, clavicula, protejeaza partea superioara a plamanului, iar pneumotoraxul constituie prezenta aerului in pleura, situatie ce survine in urma unui accident. Alte complicatii frecvente sunt: – leziunile cutanate (plaga, necroza) aparute in urma patrunderii unui fragment osos din clavicula in tesutul moale; – leziunile vasculare prin traumatismul vaselor arterio-venoase subclaviculare; – leziunile neurologice prin traumatismul unui plexus nervos; – leziunile osoase asociate (fractura a cotului, a umarului etc.).
Tratamentul cel mai frecvent consta intr-o imobilizare a claviculei rupte pe durata a trei pana la sase saptamani, fie printr-o banda medicala care sa mentina cotul lipit de corp, fie printr-un sistem de inele asa-numite "in opt", care ajuta ambii umeri sa adopte o pozitie spre inainte. In acelasi timp, se va verifica si supraveghea in mod regulat buna consolidare a fracturii, cu ajutorul radio-grafiilor, iar pacientul trebuie sa stie si ca, de regula, in primele saptamani de dupa accident va primi un tratament medicamentos cu antalgice si i se va prescrie concediu medical (in caz ca lu-creaza) sau repaus in ce priveste activitatile fizice de orice fel care pot afecta zona ranita. Cat despre tratamentul chirurgical, acesta este rezervat fracturilor grave ori asociate cu leziuni pulmonare, vasculare sau neurologice.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii