Infarctul miocardic acut este rezultatul necrozarii ischemice a unei zone din miocard, produsa prin obliterarea unei ramuri coronariene; 90-95% din cazuri au drept cauza ateroscleroza coronariana. Factorii de risc ai acestei afectiuni sunt sexul, varsta, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, hiperglicemia, obezitatea, fumatul, stresul si sedentarismul. Infarctul miocardic acut poate fi declansat de un efort, de mese copioase, stres, infectii acute ale tractului respirator si de factori meteorologici.
Semnele clinice ale infarctului miocardic acut constau in durere retrosternala sau precordiala. Caracterul durerii variaza de la un pacient la altul si este descris ca o senzatie de strangere la nivelul pieptului, ca o gheara, ca o senzatie de presiune sau ca un „corset” care impiedica respiratia.
Uneori este perceputa ca o simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura sau ca o greutate suportabila in piept. Durerea iradiaza in umarul si in bratul stang, in regiunea cervicala sau in mandibula.
Durerea mai poate fi localizata si in afara toracelui in abdomen, in brate, antebrat, epigastru, coate, pumni si poate, de asemenea, iradia in orice regiune a toracelui. Durata acestei dureri poate fi de la 30 de minute pana la cateva ore, nu cedeaza la tratamentul cu nitriti, apare de obicei in repaus si determina agitatia bolnavului. Durerea este insotita de senzatia de moarte iminenta, anxietate extrema, greata si varsaturi, distensie abdominala si, mai rar, diaree.
Valoarea tensiunii arteriale poate sa scada imediat sau dupa cateva ore, precedata de o usoara crestere a acesteia. Scaderea durerii creste pericolul socului cardiogen, fiind necesara monitorizarea in permanenta a acesteia, deoarece este un element capital pentru diagnostic si pentru prognostic si tratament.
Febra este absenta la inceput, dar apare la 12–24 de ore de la debut. Alte semne care trebuie sa ne alarmeze pot fi: paloare, tegumente reci si umede, puls rapid filiform, oligurie grava.
Primul ajutor. Mortalitatea cea mai crescuta apare in intervalul de la debut pana la spitalizare si de aceea este foarte important sa stim cum trebuie intervenit in astfel de cazuri. In primul rand, bolnavul se asaza in decubit dorsal si se interzice efectuarea oricarei miscari, impreuna cu tratament de psihoterapie.
Se calmeaza durerea doar la indicatia medicului, se urmareste tensiunea arteriala, pulsul si se transporta bolnavul de urgenta la spital, obligatoriu pe targa. Transportul de urgenta la unitatile spitalicesti este recomandat sa se faca cu autospeciale dotate cu aparatura de monitorizare, defibrilare si reanimare, in vederea reducerii mortalitatii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii