Ignorate destul de frecvent pur si simplu din lipsa unei educatii sanitare corespunzatoare, infectiile urinare afecteaza, la adulti, in special femei, structura aparatului genital al acestora. Cu atat mai mult se impune informarea in aceasta privinta, cu cat nu de putine ori boala este "preluata" din toalete publice, fie ele de la serviciu, dintr-un restaurant ori din alte asemenea locuri. Trebuie stiut ca in mod normal urina este sterila. In acest context, infectia urinara se defineste prin prezenta bacteriilor in urina intr-o concentratie ridicata de germeni, asociata cu prezenta globulelor albe alterate si, eventual, cu cea a globulelor rosii.
Bacteriile responsabile infecteaza vezica, in majoritatea cazurilor, pe cale naturala (uretra), ceea ce explica amintita frecventa ridicata la femei (vezi cistitele). De asemenea, orice obstacol in calea eliminarii urinei, de la formarea sa in rinichi, pana la orificiul exterior, va favoriza infectia. Este motivul pentru care orice infectie cu repetitie, la femei, precum si orice infectie de acest gen, la barbati, trebuie sa conduca imediat pacientul la efectuarea unui minimum de examene medicale: ginecologic, tuseu rectal, ecografie abdominala etc.
Uneori, niciun semn de debut al bolii nu se manifesta (mai ales in diabet sau in caz de sarcina), dar in general infectia urinara se manifesta prin arsuri la urinare, o nevoie nefiresc de frecventa de a urina, fie si in cantitati infime si mai ales in timpul noptii. Este posibil si sa se poata observa prezenta sangelui in urina (hematurie), situatie cauzata de inflamarea mucoasei vezicii. Prezenta sangelui se constata cel mai bine la microscop, astfel putandu-se stabili mai bine daca problema provine dintr-o cauza a infectiei (calculi renali, cancer etc.). Nu trebuie ignorat nici faptul ca orice infectie urinara e susceptibila de a urca spre rinichi, fapt ce se manifesta prin febra peste 38 de grade Celsius si durere lombara subcostala. Vorbim astfel despre pielonefrita, maladie ale carei consecinte pot fi foarte grave: abces la nivelul rinichilor si distrugerea acestora, septicemie. Este deci vital ca orice infectie urinara sa se trateze neintarziat cu antibioticele cele mai potrivite, in doza eficace si pe o durata suficient de mare (tratamentul scurt este destinat cistitelor la femeile tinere). In cazul barbatilor febra poate constitui si simptom al unei afectiuni a prostatei sau/si a testiculelor.
Diagnosticarea cu certitudine face trimitere la examenul cito-bacteriologic al urinei, care va identifica germenul responsabil de instalarea bolii, punand de asemenea in evidenta prezenta puroiului. In completare, antibiograma va determina sensibilitatea germenului respectiv la antibiotic (nu sensibilitatea bolnavului, cum gresit se crede deseori). Un caz particular este tuberculoza urinara, in care puroiul este prezent, insa fara un germen identificabil, iar in alte situatii urina are un aspect neobisnuit, fiind mult ingrosata. Dintre numeroasele cauze posibile ale infectiilor urinare mentionam uretrita, o contractie a uretrei, adenomul si cancerul de prostata, cancerul vezicii, calculi, diverse malformatii congenitale ale aparatului urinar, care uneori se pot depista tardiv (de pilda la copii, dar la o anumita varsta a acestora, si nu in primele zile de viata), cancerul renal, toate cauzele de compresie printr-un proces extraurinar (tumori, sarcina etc.). Alteori cauza poate fi chiar o maladie generala: diabet zaharat, imunodepresie, golirea deficitara a vezicii din motive neurologice, folosirea sondei urinare. In toate cazurile cu potential patologic, nu trebuie intarziata nicio clipa, cum aratam si mai sus, prezentarea la medic.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii