Mersul pe jos? Bun si pentru spirit!

  „În articolul intitulat „Despre sportul Nr.1 al spetei umane” ati vorbit despre numeroase influente pozitive pe care mersul pe jos le exercita asupra trupului.
  „În articolul intitulat „Despre sportul Nr.1 al spetei umane” ati vorbit despre numeroase influente pozitive pe care mersul pe jos le exercita asupra trupului. Am observat ca mersul pe jos îmi influenteaza si activitatile psihice. Exista o explicatie stiintifica a acestui fapt?” (Prof. I. Dragomir de la un liceu din capitala).
       Este în afara de orice îndoiala ca mersul pe jos îsi lasa amprentele si asupra sferei psihice. Cu alte cuvinte, picioarele puse în miscare stimuleaza nu numai circulatia, respiratia, ca si înca numeroase alte functii, asa cum am fi înclinati a crede, ci si creierul si, implicit, functionalitatea sa. Asadar, de ritmul si de dinamica pasilor beneficiaza nu numai trupul, ci si spiritul.
       Stim, din proprie experienta, ca o preocupare obsesiva sau un gând confuz, tulbure se clarifica cel mai adesea în timpul unei plimbari pe jos, într-un parc oarecare sau pe o strada linistita. Tot în timpul mersului se destrama, de regula, starile de spirit defavorabile, ca si acelea tensionale. Acelasi ritm ancestral al pasilor favorizeaza si confesiunea, contribuind pe aceasta cale la consolidarea relatiilor interpersoanle. Nu întâmplator, prietenia si dragostea incita prin definitie la plimbare, la mers pe jos, si asta tocmai pentru ca pe aceasta cale sunt create premise pentru „deschiderea” sufletelor.
       S-a dovedit ca mersul pe jos influenteaza în mod benefic si creativitatea, ca si eficienta proceselor psihice în general. Este în afara de orice îndoiala – iar jurnalele intime ale marilor creatori de literatura si de arta ne stau marturie din acest punct de vedere – ca un gând se clarifica si, o inspiratie se concretizeaza în cinetica propriilor pasi, asadar în ritmul acestei ancestrale muzici. J.W. Goethe îsi elabora poeziile în cadenta propriilor pasi, poezii pe care le fixa apoi, asa din mers, într-un caiet pe care îl avea în mâna.
       Influentele miscarii asupra psihicului ni se par cât se poate de normale, câta vreme se stie precis ca miscarea pune în joc o multitudine de mecanisme fundamentale si de senzatii (cutanate, articulare, viscerale etc.) care, la rândul lor, vor stimula sistemul nervos si, implicit, psihicul, întrucât miscarea nu este doar opera muschilor, ci si a sistemului nervos. Pe buna dreptate afirma deci J. J. Rousseau, înca din secolul al XVIII-lea, ca „…în miscare este ceva care influenteaza si învioreaza gândirea”.