Bolile celor mici cunosc, din nefericire, o varietate destul de mare, dificultatea majora a evolutiei spre vindecare fiind vulnerabilitatea crescuta a organismului pacientilor si un sistem imunitar inca slab dezvoltat. Vorbim aici despre o maladie obisnuita, dar considerata „rusinoasa”. Majoritatea copiilor se pot mentine uscati pe durata noptii pana la varsta de 5 ani, insa circa 15% dintre cei cu varste cuprinse intre 4 si 12 ani continua sa ude patul noaptea. Mai mult, problema poate persista la aproximativ 3% din copiii cu varsta peste 15 ani, raportul fetite-baieti fiind de 3 la 2.
Trebuie stiut ca nu orice caz de udare a patului presupune o imbolnavire. Pentru a constata existenta enurezisului nocturn trebuie sa existe cel putin doua accidente pe luna la copiii intre 5 si 6 ani si, cel putin, un accident pe luna la cei peste 6 ani. Somnambulismul insoteste uneori aceste accidente nocturne.
Enurezisul nocturn poate fi primar sau functional, neavand o cauza aparenta. Se presupune totusi ca predispozitia ereditara, tulburarile emotionale, situatiile conflictuale etc. ar fi responsabile in declansarea acestuia. Astfel, daca unul dintre parinti a fost enuretic, rata de enureza la copii este de 44%, daca ambii parinti au fost enuretici, proportia la copii creste la 77%. Mai rar, enurezisul nocturn este secundar, adica datorat unor anomalii de dezvoltare sau diverse maladii ale aparatului reno-urinar, insa indiferent de tipurile bolii, adresarea catre specialistul nefrolog este imperativa.
Tratamentele recomandate in cazul enurezisului
Exista doua tipuri de tratament: terapie psihologica (include colaborarea intre copil-parinti-medic) si cu ajutorul medicamentelor. In cazul terapiei medicamentoase se va tine cont de durata indelungata a tratamentului – luni de zile, posibilele reactii adverse si, uneori, de esecul acestei forme de terapii. Totusi, sfaturile medicului vor fi urmate cu strictete, fie ca e vorba doar de terapie psihologica sau de folosirea combinata a metodelor de tratament. Enureza secundara (cauzata de patologii si anomalii de dezvoltare a cailor urinare) sau diurna (in timpul zilei) necesita mai multe investigatii si tratament diferit, in dependenta de cauza.
Parintii, in „linia intai”
In ambele tipuri de enureza este necesara crearea unui regim al zilei adecvat. Copilul nu va adormi niciodata dupa ora 22, va dormi cel putin doua ore la amiaza, nu va bea lichide cu 2 ore inainte de culcare. Se evita folosirea unui asternut prea moale in favoarea unei saltele acoperite cu musama. Copilul nu va fi pedepsit pentru ca s-a urinat in pat, i se va vorbi despre aceasta fara a-l stresa, ofensa sau stanjeni. In acelasi timp insa, va fi incurajat de a se trezi pentru urinare, dar nu va fi trezit fortat pentru aceasta. Acest lucru face doar ca sa nu ude patul in acea noapte. Corpul si creierul copilului trebuie sa „invete” cum sa se trezeasca singur. Copilul va fi laudat pentru noptile in care nu s-a urinat in pat. Se poate face si un zilnic al performantelor si un grafic al noptilor „umede” si al celor „uscate”.
Adultii trebuie sa discute deschis cu copilul cand acesta, dupa o anumita varsta, isi uda asternutul noaptea sau face pe el ziua. Copilul trebuie asigurat ca nu este bolnav si ca aceasta problema se poate rezolva. Medicul trebuie contactat neaparat daca copilul incepe sa ude patul si prezinta alte simptome, precum urina tulbure, sange in urina sau pe chiloti, mictiuni dureroase sau udare peste zi. Problema data, fiind tratata cu delicatete si rabdare, are rata inalta de elucidare. Parintii trebuie sa stie acest lucru si sa procedeze in consecinta, caci sanatatea copilului lor este, inainte de toate, cea mai importanta.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii