Oricât ar parea de dura aceasta asociere, trebuie sa fim constienti ca sunt suficient de numeroase cazurile în care impactul trecerii bruste de la viata activa din punct de vedere profesional la pensionare, ca o patrundere traumatizanta într-un fel de anticamera a mortii, determina deteriorarea drastica a capacitatilor mintale. Din fericire, exista si reversul pozitiv al situatiei, întrucât avem la dispozitie toate mijloacele necesare pentru a înfrunta cu succes si a face fata provocarilor si agresiunilor specifice înaintarii în vârsta.
Gândesc, deci ma vindec
Cu cât pensionarea intervine mai târziu, cu atât mai mic este riscul de a dezvolta boala Alzheimer sau alta forma de dementa. Este concluzia unui studiu care confirma ceea ce sustin unii specialisti de mai mult timp. Asadar, studiul realizat de cercetatori francezi stabileste o legatura directa si semnificativa între cele doua elemente, astfel ca stimularea intelectuala ar putea sa previna boala sau sa îi întârzie aparitia.
Primul argument consta în asocierea frecventa între un nivel de educatie mai ridicat si un risc mai mic de dementa. Pe conceptul de rezerva cognitiva se bazeaza ideea ca un nivel de educatie mai ridicat protejeaza, pasiv sau activ, împotriva efectelor biologice ale îmbatrânirii cerebrale. Si practicarea altor activitati intelectuale stimulatoare (cum ar fi dezlegarea de cuvinte încrucisate, sahul sau jocul de bridge) constituie o protectie împotriva manifestarilor îmbatrânirii cerebrale. Cu alte cuvinte, folosirea capacitatilor mentale cât mai mult posibil este benefica din toate punctele de vedere.
Imbatrânire „intârziata”
Pentru realizarea studiului, cercetatorii au recurs la bazele de date din sistemul social al lucratorilor independenti, cu informatii despre pensionarea si starea de sanatate a tuturor mestesugarilor si comerciantilor care au încetat sa lucreze în contextul depasirii pragului de vârsta respectiv. Au fost analizate datele a 429.083 persoane în viata, la care media prevalentei cazurilor de Alzheimer si a altor forme de dementa era de 2,65% (de la 0,07% la persoanele de 65-69 de ani, la 10,2% la cele de peste 85 de ani). Rezultatele arata ca, la fiecare an lucrat în plus (corespunzator unei iesiri la pensie cu un an mai târziu), riscul de dezvoltare a unor asemenea patologii scade cu 3,2%. Astfel, iesirea la pensie cu 5 ani mai târziu reduce cu 15% riscul de a dezvolta ulterior o forma de dementa.
Datele arata ca scaderea semnificativa a riscului de a dezvolta o forma de dementa este legata de o vârsta mai înaintata de pensionare, conform ideii „use it or lose it” („ceea ce nu se foloseste se pierde”). Pensionarea constituie adesea o cauza a scaderii stimularii cognitive si sociale si de aceea oamenii de stiinta considera ca politicienii ar trebui sa ia în calcul aceste rezultate, precum si provocarile sociale si economice asociate cu longevitatea.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii