Spunem despre copilarie ca e varsta de aur, dar cateodata e tare greu sa fii copil! Cel putin, din perspectiva nenumaratelor boli ce se pot agata foarte repede si usor de organismul neimunizat suficient, lipsit de experienta in lupta cu agresorii exteriori, slab fortifiat ca imunitate. Nu intamplator, anumite maladii sunt numite chiar asa: „ale copilariei”. Printre ele, si varicela, una dintre bolile transmisibile foarte usor de „luat”, odata ce in anturajul copilului deja exista un bolnav, fie el tot copil sau adult.
Simptome putine si inselatoare
Primele simptome ale acestei maladii nu sunt caracteristice, ele fiind precedate in general de o febra usoara. Vin apoi o scurgere nazala si oboseala persistenta care conduc destul de frecvent la ideea unei gripe simplu de gestionat. Urmeaza insa durerile de cap si/sau de gat, cele articulare si musculare, insotite de pierderea poftei de mancare. Iar peste toate, daca aveti un copil prea mic, care nu vorbeste, va fi si mai complicat de identificat manifestarile exacte. Nu mai vorbim despre cazul in care micutul se afla intr-o colectivitate, unde virusurile circula cu viteza sporita! Asadar, pana aici nimic special nu ne ajuta sa deosebim eventuala suspiciune de varicela de infectiile precedente; copilului nu-i e deloc bine, insa deocamdata nu are vezicule pe piele…
Ei, da: nesuferitele vezicule constituie semnele caracteristice ale varicelei: la inceput, pete mici, roz, de 2-3 milimetri diametrul, care se transforma rapid in basicute pline cu un lichid incolor si uneori inconjurate de un cerc subtire, rosu. Acestea apar de regula in „valuri” succesive, la inceput mai putine, in cateva zile putand sa acopere insa tot corpul. Invazia devine frecvent chiar impresionanta. Primele vezicule apar pe torace sau la radacina parului, pentru a se raspandi imediat pe intregul bust, pe picioare si brate. De obicei, fata e mai putin afectata, iar palmele si talpile scapa si ele de amenintare.
Tratament ferm, prudenta continua
Veziculele parcurg mai multe stadii de evolutie, lucru foarte important de stiut, cel putin prin prisma potentialelor urmari nedorite. Basicutele se usuca in maximum 48 de ore si formeaza in centru o crusta mica, aceasta intinzandu-se putin, inainte sa cada dupa cel mult o saptamana. Va ramane in loc o mica cicatrice rosie, apoi alba, ce se va atenua treptat. In masura in care eruptia evolueaza prin pusee succesive, primele vezicule deja s-au uscat, cand altele, noi, incep sa apara. O asemenea manifestare intra in evolutia „normala” a bolii, dar nu trebuie sa depaseasca aproximativ 10 zile.
In situatiile descrise, medicul trebuie abordat fara ezitare, el fiind cel care va stabili diagnosticul si tratamentul de urmat; daca nu unul contra varicelei propriu-zise, va prescrie un tratament simptomatic. Totodata, in functie de antecedentele copilului, va evalua riscurile posibile; e drept, complicatiile sunt rare, dar aceasta eventualitate nu trebuie ignorata.
O „piesa” in doua acte
Varicela nu presupune febra puternica, dar e important sa se urmareasca evolutia temperaturii copilului, pentru a lua masurile corespunzatoare, daca se impun. La fel ca in alte cazuri asemanatoare, dezbracati-l de hainutele prea groase si incomode, iar cuverturile mai grele de pat inlocuiti-le cu un cearceaf subtire. Totodata, temperatura camerei nu ar trebui sa depaseasca 20 grade C.
Foarte important: prezenta veziculelor nu trebuie sa va opreasca de la a-i face micutului bai calde. Cu o singura atentionare: nu-l tineti in apa prea mult timp si uscati-i pielea bine, insa fara sa-l frecati. Si, desigur, dati-i sa bea in mod regulat, pentru a evita riscul de deshidratare. Cat despre medicatie, limitati-va la paracetamol; fara aspirina sau antiinflamatoare nonsteroidiene, deoarece implica riscuri secundare serioase.
Nici cu mancarimea nu e deloc de glumit. Trebuie ca micul pacient sa fie ferit de tendinta scarpinatului agresiv, caci cicatricile pot lasa urme pe piele pentru toata viata! Talcul ori alte prafuri trebuie scoase din discutie, caci ele cresc riscul de infectie. Tratamentul antihistaminic (prescris de medic) va calma mancarimea, dar in acelasi timp trebuie sa aveti grija sa imbracati copilul in haine largi, nesintetice, de preferat camasi si pantaloni de bumbac. Il vor mai calma si dusurile sau baile rapide cu apa calduta, o data sau de doua ori pe zi, dar nu folositi produse antiseptice, ci un simplu sapun dermatologic. Dupa dus, se recomanda aplicarea unei solutii apoase de clorhexidina, care previne suprainfectarea.
De asemenea, micul pacient va avea unghiile taiate si mainile in permanenta curate, iar in cazul celor foarte mici se pot folosi uneori mansoanele speciale, desi le suporta destul de greu. In fine, numai in caz de suprainfectare severa se vor folosi antibiotice, numai pe cale orala. Si, din nou: in caz de crestere puternica a febrei sau de agravare a starii copilului, apelati imediat la medic!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii