Sindromul de lunea neagra

    
     Nu putini sunt aceia care, în mod paradoxal, în loc sa înceapa saptamâna de lucru revigorati si reconfortati, cum ar fi normal, ca urmare a repaosului acelei microvacante, reprezentata de sfârsitul de saptamâna, fac acest lucru în conditii de oboseala, indispozitie, plictis, ca si de senzatii de alt gen. E o stare complexa pe care unii cercetatori o eticheteaza cu denumirea de sindrom de disritmie – adica de iesire din ritmul obisnuit de existenta si de activitate.
    
     Nu putini sunt aceia care, în mod paradoxal, în loc sa înceapa saptamâna de lucru revigorati si reconfortati, cum ar fi normal, ca urmare a repaosului acelei microvacante, reprezentata de sfârsitul de saptamâna, fac acest lucru în conditii de oboseala, indispozitie, plictis, ca si de senzatii de alt gen. E o stare complexa pe care unii cercetatori o eticheteaza cu denumirea de sindrom de disritmie – adica de iesire din ritmul obisnuit de existenta si de activitate.    
         
     Doi cercetatori de limba engleza, anume J.Wilson si H.White, cauta însa din acest punct de vedere, sa impuna termenul de „the black Monday”, ceea ce, tradus, înseamna „lunea neagra”, termen sub care se ascunde un sindrom totalizând consecintele negative sub raport sanogenetic ale unui repaus duminical sau ale unui sfârsit de saptamâna petrecut în mod necorespunzator, consecinte care se vor face resimtite mai ales în ziua începutului de saptamâna.    
         
     Realizam foarte bine ca în acest sindrom de lunea neagra este vorba despre o neconcordanta dintre posibilitatile de care dispunem spre a ne odihni si relaxa în zilele sfârsitului de saptamâna si particularitatile reactionale proprii fiecarui organism în parte. Sindromului de lunea neagra îi sunt proprii nenumarate cauze. În rândurile ce urmeaza, dorim a insista doar asupra a doua dintre ele. Prima consta din faptul ca unii folosesc zilele sfârsitului de saptamâna doar pentru a dormi fireste cât mai mult posibil si, implicit de a se odihni, si asta în scop de a se revigora si de a-si consolida sanatatea, în timp ce cea de-a doua cauza tine de faptul ca unii îsi folosesc aceleasi zile ale sfârsitului de saptamâna, în special duminica, pentru a sta cât mai mult la televizor, asta tot în scop de a se relaxa, de a se deconecta si odihni. Dar, dupa cum vom vedea imediat, si unii, si altii gresesc. Aceia care în zilele mentionate îsi ofera în compensatie ore suplimentare de somn gresesc pentru ca nu numai insomnia, deci somnul în minus, greveaza organismul de o multitudine de dereglari functionale, ci si hipersomnia, deci somnul în exces. Cunoastem cu totii din acest punct de vedere senzatia paradoxala de oboseala, de proasta dispozitie, de somnolenta, de cefalee si chiar de greturi etc., senzatii pe care le înregistram când am împins limitele somnului dincolo de cele proprii graficului nostru orar.    
         
     Dar somnului în exces, asadar hipersomniei, îi mai sunt proprii, în afara de simptomele mentionate, si o anume iritabilitate, uneori o anume apatie si chiar dificultati în ideatie.    
         
     Înainte însa de a va prezenta contributia vizionarilor TV în exces la constituirea sindromului de lunea neagra, sindrom pe cât de raspândit, pe a cât de putin cunoscut, mai avem înca multe de spus si despre contributia schimbarii graficului orar în ceea ce priveste somnul, schimbare pe care unii si-o impun cu insistenta, realitate pe care o vom detalia în articolul viitor.