Nu e deloc de glumit cu aceasta stare depresiva, care, in faza cronica, de fapt este o maladie marcata de o suferinta morala insuportabila (se regaseste în special în psihoza maniaco-depresiva si în schizofrenie, rareori cunoscând complicatii prin afectiuni endocrine, neurologice sau ginecologice). Vorbim despre pierderea dorintei de a trai (deseori apar intentii suicidare!), tristete permanenta, regrete, disperare, griji excesive etc. În plan mai larg, victima sufera de inhibitie intelectuala (concentrare imposibila), a vointei (sentiment de neputinta, indecizie), a afectivitatii (pierderea capacitatii de a avea sentimente fata de cei apropiati), somn si pofta de mâncare grav perturbate.
Daca resimtiti macar o parte din aceste simptome nu întârziati prezentarea la medicul de familie sau la psihiatru (nu trebuie sa existe niciun fel de prejudecata în ceea ce priveste aceasta din urma solutie), în special având în vedere perspectiva cea mai grava, cea a sinuciderii, care la melancolicii autentici trebuie luata în calcul suta la suta. Medicul îi va injecta bolnavului un neuroleptic si îl va interna pe perioada de parcurgere a fazei critice a crizei suicidare. În cazuri extreme, desi nu toti specialistii agreeaza metoda, se poate recurge si la electrosocuri. Faza urmatoare înseamna tratament cu antidepresive asociat cu o sustinere psihologica absolut indispensabila.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii