In afara organelor binecunoscute ale corpului, omul poseda si anumite glande la fel de importante pentru sanatatea organismului. Intre ele, poate cea mai cunoscuta de persoanele obisnuite este tiroida, nu de putine ori numita chiar asa, simplu: „glanda”. Tiroida este o glanda in forma de fluture, situata in zona de mijloc a gatului, mai jos de laringe si mai sus de clavicule. Ea produce doi hormoni, notati codat T3 si T4, care reglementeaza modul in care organismul utilizeaza si stocheaza energie (metabolismul organismului). Functia tiroidiana este controlata de o glanda din creier cunoscuta sub numele de glanda pituitara. Aceasta produce hormonul stimulator tiroidian (TSH), care stimuleaza tiroida pentru a produce cei doi hormoni (T3 si T4).
Carenta de hormoni – o problema serioasa
Hipotiroidia este o afectiune in care glanda tiroida nu produce suficienti hormoni tiroidieni pentru a asigura buna functionare metabolica a celulelor organismului, aceasta fiind cea mai frecventa tulburare a functiei tiroidiene. In circa 95% din cazuri, hipotiroidismul este cauzat de o problema in sine a glandei tiroide si este numit hipotiroidism primar. Anumite medicamente si anumite boli pot determina de asemenea scaderea functiei tiroidiene. Hipotiroidia poate aparea si in cursul tratamentului impotriva hipertiroidiei (dupa indepartarea chirurgicala a glandei tiroide sau dupa terapia cu iod radioactiv). In unele cazuri, hipotiroidia este o urmare a scaderii productiei de hormon stimulator tiroidian (TSH) de catre glanda pituitara.
Gravitatea simptomelor depinde de severitatea deficitului de hormoni si de rapiditatea cu care s-a dezvoltat acest deficit. De obicei, simptomele sunt mai usoare atunci cand hipotiroidismul se dezvolta treptat. Cea mai mare parte a simptomelor de hipotiroidie reflecta incetinirea proceselor metabolice. Aceste simptome pot fi: – oboseala – incetinirea procesului gandirii – cresterea in greutate – intoleranta la frig – pielea poate deveni uscata si creste grosimea ei – parul poate deveni aspru sau subtire, genele ar putea sa dispara si unghiile pot deveni fragile – o usoara umflare a pleoapelor – umflarea limbii si raguseala – incetinirea ritmului cardiac (scade numarul de batai pe minut ale inimii) – dispnee de efort (lipsa de aer si oboseala in respiratie in timpul efortului) – poate creste nivelul de colesterol din sange – incetinirea miscarilor intestinului, constipatie – femeile cu hipotiroidism pot avea ciclu menstrual neregulat; – cea mai severa forma – coma – foarte rara, apare daca o persoana are hipotiroidie severa si este expusa la un stres (traumatism, infectie, expunerea la frig, precum si anumite medicamente).
Tinerea bolii sub control
Numeroase persoane, speriate de spectrul acestei maladii deloc „usoare” care este hipotiroidia, sufera de un stres in plus la gandul ca vor fi efectiv bolnavi toata viata, considerandu-se lovite de un handicap major, nevindecabil. Lucrurile insa nu stau chiar asa, pentru ca boala poate fi tinuta in frau, in asa fel incat cel afectat aproape sa nu simta ca are problema respectiva. Sa spunem insa mai intai ca prezenta simptomelor si semnelor de mai sus poate sugera hipotiroidie, iar analizele de sange pot confirma diagnosticul. Atunci cand medicul suspecteaza hipotiroidia, de obicei verifica nivelurile sangvine de TSH (hormonul stimulator tiroidian). Acesta este cel mai sensibil test. Tiroxina (T4), principalul hormon produs de glanda tiroida, poate fi, de asemenea, evaluat pentru a confirma si a evalua gradul de hipotiroidism.
Cum se va trata aceasta maladie?
Majoritatea cazurilor de hipotiroidie sunt din pacate cronice si necesita un tratament pe toata durata vietii. Obiectivul este de a mentine TSH si T4 in limite normale si, implicit, atenuarea simptomelor. In acest sens se foloseste tratament de substitutie hormonala (medicamente care se administreaza pe cale orala), incepand cu doze mici, pentru a nu modifica rapid parametrii metabolici cu consecinte potential grave asupra inimii. In cele mai multe cazuri, simptomele de hipotiroidie incep sa se amelioreze in termen de doua saptamani.
Cu toate acestea, cei cu simptome mai severe pot necesita mai multe luni de tratament pentru recuperarea integrala. De asemenea, daca bolnavul are o stare de deprimare (se intalneste frecvent in aceasta afectiune) este foarte important sa se sfatuiasca cu un medic specialist si sa urmeze un tratament antidepresiv. E bine de stiut ca exista medicamente moderne, care nu dau dependenta si contribuie la reglarea nivelului de serotonina.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii