Stafilococul auriu, o superbacterie cu un nume, oarecum atragator, dar care poate duce la complicatii neurologice, boli cronice, infectie generalizata (sepsis) si in cele mai tragice situatii la deces.
Multi purtatori, putini bolnavi
Acest dusman al sanatatii noastre care e stafilococul este o bacterie intalnita in mod normal in organismul uman, pielea si cavitatea nazala a omului reprezentand habitatul sau natural. Apare la aproximativ o treime din populatie, dar produce infectie doar daca patrunde in organism printr-o taietura sau orice alt tip de rana (arsura, sfasiere, fractura deschisa etc.); dar si atunci produce infectii minore, localizate la nivelul pielii (la persoanele sanatoase si imuno-competente, in jur de 2% din populatie fiind purtatoare sanatoasa de MRSA).
Problema cea mai grava prezentata de infectia cu MRSA este dificultatea in gasirea unui tratament antibiotic corespunzator, din cauza dobandirii unei rezistente a bacteriei la antibioticele utilizate pentru tratarea infectiilor cu stafilococi, maladia fiind rezultat al utilizarii de-a lungul anilor a antibioticelor atunci cand nu era reala nevoie de ele. De pilda, impotriva racelilor, a gripei si a altor infectii virale, care nu raspund la aceste medicamente. Insa chiar si utilizate corespunzator si tintit, ele contribuie la dobandirea rezistentei bacteriilor, intrucat nu distrug intreaga populatie de bacterii, iar cele care supravietuiesc dobandesc repede rezistenta.
Riscuri si manifestari
Majoritatea infectiilor cu MRSA se intalnesc la persoane care au fost internate in spital sau la alte centre de ingrijire medicala (centre de plasament, de dializa etc.) si sunt de regula asociate cu procedurile invazive: interventii chirurgicale, intubari, cateterism, proteze artificiale. Totusi, s-a observat aparitia unor cazuri de infectie cu MRSA si independent de contactul persoanelor respective cu unitatile spitalicesti sau cu alte tipuri de centre de ingrijire medicala. Infectia se manifesta ca un furuncul foarte dureros: infectia stafilococica a firului de par si a glandei sebacee corespunzatoare lui; ea se raspandeste prin contact direct cu pielea infectata, iar persoanele cu risc crescut sunt cele care traiesc in zone foarte aglomerate, care lucreaza in centrele de ingrijire a copiilor etc.
De regula, infectiile cu stafilococi (inclusiv cu MRSA) prezinta un debut caracterizat prin aparitia unor mici umflaturi rosii pe piele asemanatoare unor cosuri, furunculi sau muscaturi de paianjen, dar se pot transforma usor in abcese profunde si foarte dureroase care necesita interventie chirurgicala pentru drenare. De cele mai multe ori, bacteria poate ramane atasata de piele, insa e posibil ca aceasta sa invadeze organismul, cauzand infectii grave ale articulatiilor, oaselor, plagilor chirurgicale, valvelor inimii, plamanilor, sangelui.
MRSA ramane un motiv de ingrijorare in spitale, din cauza ca poate infecta in orice moment persoanele vulnerabile sau cu deficiente ale sistemului imunitar. Alti factori de risc: locuirea timp indelungat in centre de ingrijire medicala sau in spatii aglomerate, insalubre; dispozitivele medicale invazive (prin intubari, cateterism, perfuzare); practicarea sporturilor de contact.
* * *
Pacientii trebuie sa se prezinte neaparat la medic atunci cand observa sau suspecteaza o infectie de acest gen. Unele tipuri de MRSA inca mai raspund la anumite antibiotice, insa pentru stabilirea unui tratament antibiotic corespunzator este necesara o antibiograma.
In unele cazuri, doctorii sunt nevoiti sa intervina si chirurgical, pentru a drena abcesul cauzat de infectie. In ceea ce priveste preventia, ea se poate face respectand masurile standard de igiena: spalare pe maini, protejarea ranilor, dus dupa practicarea unui sport sau a unei activitati fizice, asternuturi curate, obiecte de igiena personala permanent curate etc.
Categoriile cele mai vulnerabile la infectie raman nou-nascutii, care nu au inca sistemul imunitar complet format, persoanele cu imunitate slaba, bolnavii cronici si varstnicii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii