Aflat in orasul Luoyang din provincia Henn, China, Templul Calului Alb – Báima Si este cel mai vechi templu budist de pe teritoriul tarii. O veche legenda povesteste ca intr-o noapte, imparatul Ming di din dinastia Han a avut un vis fantastic, in care i se arata o faptura cu totul si cu totul din aur. A doua zi si-a chemat ministrii si oamenii de incredere si le-a povestit visul, cerandu-le sa-l interpreteze.
Unul dintre cei prezenti i-a spus ca el crede ca este vorba despre Buddha Shakyamuni, venerat in India. Vrand sa obtina mai multe informatii, imparatul a trimis o delegatie in India. Oamenii sai au revenit in tara intovarasiti de doi calugari budisti, care aduceau cu ei cateva statuete ale lui Buddha si cateva sutre. Incantat de cele descoperite in scrierile sfinte, de invataturile acestora, imparatul a ordonat in anul 68 d.Hr. ridicarea unui templu. Acesta s-a numit Templul Calului Alb, in onoarea acelor doua animale care i-au purtat pana la el pe cei doi calugari budisti.
Calugarii au ramas in templu, unde au sosit si alti confrati ai lor si au tradus sutrele din sanscrita in limba chineza. Prima a fost Sutra celor Patruzeci si doua de capitole, traducerea apartinand calugarului Matanga. Mai tarziu, in anul 252, calugarul indian Sanghavarman a tradus Sutra Vietii Infinite si in 258 calugarul Po-Yen alte sase sutre.
In timpul dinastiei Tang (618-907), templul a cunoscut o perioada de mare inflorire. Complexul monahal adapostea aproximativ 10.000 de calugari. Calugarul Xuangzang (602-664) a facut in India un pelerinaj care incepea de la Templul Calului Alb. La intoarcere a ramas aici ca staret si a tradus o mare parte din sutrele aduse de el.
Reconstruit de imparateasa Wu Zeitan, templul a intrat totusi intr-un con de umbra in vremea Marii Persecutii Anti-Budiste dintre anii 842-846. O inscriptie de pe pagoda templului aminteste un mare incendiu din anul 1125 in care insa asezamantul nu a avut prea mult de suferit.
Dinastiile Ming si Qing, care au guvernat intre secolele XIV-XX, au restaurat templul in cateva randuri, dar cea mai semnificativa dintre lucrari a fost cea din secolul al XVI-lea. Templul a fost renovat, de asemenea, in timpul regimului comunist, intre anii 1952-1973. Este un monument ocrotit si protejat, considerat una dintre piesele de seama ale patrimoniului chinez.
Templul a fost construit dupa principiile Yin si Yang predominand simetria, ordinea si stabilitatea. Ocupa o suprafata de circa 40 de mii de metri patrati si are o forma dreptunghiulara, adapostindu-i in centru pe Buddha si pe cei patru gardieni ai sai. Salile si curtile interioare sunt orientate spre sud si se aliniaza pe o axa pornind de la poarta de intrare. Recent, a mai fost construit in fata vechii intrari un arc de piatra cu trei deschideri. Caii de piatra din fata templului au fost construiti in spiritul arhitecturii Ming, dar au fost refacuti mai tarziu din piatra verde, in timpul dinastiei Song (960-1279). Intre arcul de piatra si intrarea principala se afla un bazin cu fantani arteziene, traversat de trei poduri de piatra.
Intrand in templu, o serie de inscriptii iti ofera indicatii privitoare la semnificatia diferitelor sali si a directiilor de mers.
In spatele salii principale se afla terasa acoperita, pe care au fost traduse sutrele si toate incaperile sunt impodobite cu tapiserii, candele si statui. Cea mai mare dintre sali adaposteste o statuie a lui Buddha inconjurata de zeitati ocrotitoare ale Universului. Cate o statuie a Iluminatului exista aproape in fiecare sala, insotita de zeitati si inscriptii cu citate din texte sacre.
In fiecare an, in luna aprilie, la templu se desfasoara Festivalul Bujorilor.
IRINA STOICA
Comentarii