Vine o vreme când pânã si cei mai cuminti copii adoptã un vocabular agresiv, spre marea nemultumire a tuturor celor din jurul lor.
În mare mãsurã perioada pubertarã explicã agresivitatea de limbaj. Explicatiile tin de sensibilitatea si emotivitatea crescute, precum si de rolul tot mai mare pe care cuvântul îl are în viata puberului, sub influenta educatiei si me-diului. Expresiile vulgare sunt, deseori, învãtate în grupul de colegi sau pe stradã. În acest caz, limbajul agresiv este un fel de recunoastere pe care copilul o primeste din partea anturajului, prin care se simte apreciat.
Copilul intrat în pubertate începe sã simtã nevoia de a-si forma propria identitate, acest proces fiind marcat atât de conflicte interne, cât si de multe conflicte cu pãrintii, profesorii, adultii în general. Începe sã se manifeste refuzul de a se supune, ca un protest afisat în fata subordonãrii. Mai întâi pe ascuns, apoi cu ostentatie, copilul începe sã rãspundã obraznic, foloseste cuvinte vulgare si se revoltã împotriva unor reguli de politete pe care înainte le respecta. Asemenea manifestãri pot fi o încercare de a atrage atentia adultilor si prietenilor asupra propriei persoane. De la 15-16 ani, vârsta când începe perioada adolescentei, adolescentul începe sã-si construiascã identitatea, sã-si stabileascã un loc în lumea în care trãieste. El experimenteazã foarte multe roluri, nu mai stie despre sine dacã este copil sau deja tânãr, motiv pentru care trãieste o stare de confuzie accentuatã legatã de propria persoanã. Simte cã are datoria de a schimba lumea si regulile dupã care trãieste, doreste sã fie ascultat si pãrerile lui sã fie luate în considerare.
Teribilismul si revolta lui ating cote maxime, reflectându-se în comportamentul general si, mai ales, în limbaj. Agresivitatea în limbaj este un mod de manifestare a personalitãtii si a identitãtii în formare. Dincolo de aceastã nevoie, cuvintele dure, tonul ridicat, vulgaritãtile, timbrul îngrosat reprezintã mecanisme de apãrare pe care adolescentul încearcã sã le opunã duritãtii vietii cotidiene. Agresivitatea limbajului este si o sursã de afirmare personalã, o modalitate de eliberare a tensiunilor materiale si afective cu care ei se confruntã. Adolescentii gãsesc propriile lor mijloace pentru a face fatã greutãtilor cu care ne confruntãm toti. Într-o perioadã în care au nevoie sã înteleagã cât mai bine valorile si normele lumii în care trãiesc, adolescentii se confruntã cu o societate care îsi cautã si ea ierarhia valoricã. Ca atare, manifestãrile lor agresive sunt învãtate si promovate chiar de comunitatea socialã din care fac parte. Realitatea care-i înconjoarã, plinã de competitii nedrepte si de oprelisti, este cea care le demonstreazã adolescentilor cã agresivitatea – în comportament si limbaj – este calea pe care-si pot satisface propriile aspiratii firesti.
Comentarii