În istoria militara a Antichitatii, marcata de cuceriri si batalii epice, rareori întâlnim episoade în care o armata întreaga este doborâta nu de sabie sau sulita, ci de o substanta dulce, aparent inofensiva.
Totusi, exact asta s-a întâmplat în anul 67 î.Hr., când soldatii romani condusi de faimosul general Gnaeus Pompeius Magnus au fost înfrânti într-un mod cu totul neasteptat, în timpul campaniilor din Asia Mica. Arma folosita?
O miere toxica, cunoscuta astazi sub numele de „mierea nebuna”. Contextul este cel al razboaielor romano-pontice, în care Roma încerca sa-si extinda influenta în regiunea Pontului Euxin, situata în nord-estul Anatoliei, pe teritoriul actual al Turciei.
Dupa ce regele Mithridates al VI-lea Eupator, unul dintre cei mai redutabili adversari ai Romei, a fost învins în mai multe rânduri, generalul Pompeius a primit sarcina de a elimina ultimele focare de rezistenta si de a impune definitiv controlul roman în zona. Tot înaintând prin terenul accidentat si împadurit al muntilor din apropierea Marii Negre, armata romana a ajuns în regiunea controlata de un trib local numit heptacometii, aliati cu regatul Pontului.
Acesti razboinici, cunoscatori ai terenului si ai plantelor din zona, au recurs la o tactica de gherila bazata pe un aliat neasteptat din natura: mierea produsa de albinele care culegeau nectarul de la speciile toxice de rhododendron, plante abundente în regiune.
Heptacometii au plasat strategic recipiente cu miere pe traseul armatei romane, stiind ca soldatii flamânzi si epuizati nu vor rezista tentatiei. Planul a functionat perfect. O parte a trupelor romane a consumat mierea fara sa banuiasca nimic, iar în scurt timp au început sa resimta simptome bizare: ameteli, confuzie, varsaturi si halucinatii.
Grayanotoxina, substanta activa din aceasta miere, afecteaza sistemul nervos, inducând o stare de paralizie temporara, scaderea tensiunii arteriale si pierderea coordonarii. În doar câteva ore, soldatii romani nu mai erau capabili sa se apere, iar ordinea în rândurile armatei s-a prabusit.
Profitând de haos, heptacometii au atacat si au macelarit o parte considerabila din trupele romane afectate. Ceea ce trebuia sa fie o simpla operatiune de pacificare s-a transformat într-o umilinta militara grava, dovedind înca o data ca ingeniozitatea locala poate înfrânge chiar si cele mai disciplinate forte ale unei superputeri.
Relatarea acestui episod ne-a fost transmisa de istoricul grec Dio Cassius, care a consemnat în cronica sa detalii despre efectele devastatoare ale „mierii nebune” si despre surprinderea romanilor în fata unei asemenea tactici.
Pentru Pompeius, a fost o lectie amara despre capcanele unui teritoriu necunoscut si despre limitele puterii militare romane confruntate cu natura si cunostintele locale.
În mod curios, mierea nebuna continua sa fie produsa si astazi în regiunile montane din Turcia si Nepal, unde este utilizata în doze mici în medicina traditionala pentru tratarea unor afectiuni precum hipertensiunea sau disfunctiile sexuale. Totusi, consumul necontrolat ramâne periculos si este strict reglementat.
GABRIEL TUDOR
Comentarii