Într-o epoca dominata de razboaie, invazii si barbati care scriau istoria cu sabia, o tânara spaniola s-a evidentiat printr-un curaj iesit din comun. Agustina de Aragón a devenit simbolul rezistentei spaniole în fata trupelor lui Napoleon si una dintre cele mai celebre femei-luptator din Europa secolului al XIX-lea.
Povestea ei, o combinatie de fapte reale si legenda eroica, continua sa inspire si astazi prin forta, determinarea si devotamentul fata de patrie. Agustina s-a nascut în anul 1786, în Reus, un orasel din Catalonia, Spania. Numele sau complet era Agustina Raimunda María Zaragoza Doménech.
Provenea dintr-o familie modesta si, în ciuda viitoarei sale celebritati, primii ani de viata nu anuntau în niciun fel destinul sau eroic. La o vârsta tânara, familia ei s-a mutat la Zaragoza, oras în care avea sa se scrie cel mai important capitol al vietii sale. Agustina s-a casatorit cu un militar si ducea o viata obisnuita pentru o femeie din acea vreme. Avea un copil si se ocupa în principal de gospodarie, pâna când istoria i-a schimbat cursul vietii. În 1808, Spania a fost invadata de trupele lui Napoleon Bonaparte, în cadrul Razboiului Peninsular.
Orasul Zaragoza, unul dintre cele mai importante centre urbane ale tarii, a fost tinta unei ofensive franceze de amploare. În acea perioada, Agustina nu era implicata activ în lupta, dar aducea hrana si apa soldatilor spanioli aflati pe pozitii. Era prezenta în prima linie, înconjurata de tunuri si fum de praf de pusca, un gest neobisnuit si periculos pentru o femeie. Fapta care avea sa o transforme pe Agustina de Aragón într-un simbol national s-a petrecut în timpul primului asediu al Zaragozei, în iunie 1808.
Într-o zi în care atacul francez se intensificase, trupele spaniole au suferit pierderi grele, iar soldatii retrasi lasasera în urma o baterie de tunuri neutilizate. Vazând cum trupele inamice se apropiau, Agustina s-a apropiat de unul dintre tunuri, l-a încarcat cu praf de pusca si a tras singura asupra francezilor.
Aceasta actiune, facuta sub focul inamic, a uimit atât soldatii francezi, cât si pe cei spanioli. Momentul a avut un efect moral colosal: luptatorii spanioli, motivati de curajul unei femei, s-au întors pe pozitii si au respins temporar atacul. Astfel, Agustina a devenit prima femeie recunoscuta oficial pentru participarea activa la luptele din Zaragoza. Dupa acest episod, Agustina a fost înrolata oficial în armata spaniola si a primit gradul de ofiter de artilerie – un lucru extrem de rar pentru o femeie în acea epoca.
În timpul celui de-al doilea asediu al Zaragozei, a continuat sa lupte cot la cot cu soldatii, desi orasul a fost în cele din urma cucerit de francezi. Agustina a fost capturata si închisa, dar a reusit sa evadeze si sa se alature fortelor de gherila care luptau împotriva ocupatiei franceze în nordul Spaniei. Ea a participat la mai multe batalii, inclusiv la retragerea armatei franceze, fiind mereu în linia întâi. Agustina a devenit un simbol viu al rezistentei populare spaniole.
Dupa înfrângerea lui Napoleon si retragerea trupelor franceze, Agustina a fost onorata pentru contributiile sale în razboi. A primit o pensie militara si recunoasterea oficiala a curajului sau. Totusi, dupa tumultul razboiului, a ales o viata mai retrasa. S-a mutat la Ceuta, apoi la Cádiz si în cele din urma la Madrid. A murit în anul 1857, la vârsta de 71 de ani. A fost înmormântata cu onoruri militare – ceva cu totul neobisnuit în secolul al XIX-lea. Agustina de Aragón a devenit subiect de inspiratie pentru pictori, scriitori si cineasti. Tablouri celebre o înfatiseaza tragând cu tunul, iar numeroase strazi, scoli si monumente din Spania îi poarta numele. A fost comparata adesea cu Ioana d’Arc, eroina Frantei, si considerata una dintre cele mai importante figuri feminine ale Razboiului Peninsular.
GABRIEL TUDOR
Comentarii