Pe la 1200 i.e.n., marile civilizatii ale Epocii Bronzului, aparute cu secole inainte in estul Mediteranei, s-au prabusit ca un sir de piese de domino in decurs de doar cateva decenii. Astazi, ruine risipite si schelete zdrobite sunt tot ce au mai ramas din orase candva infloritoare, precum Troia, Micene si Knossos. Ce forta a provocat o asemenea distrugere totala?
Istoricii si arheologii au dezbatut de multa vreme aceasta problema, citand razboaiele civile, molimele si invaziile externe ca posibile cauze. Dar, potrivit unei teorii mai recente, explicatia ar fi putut fi alta: un lant de seisme devastatoare, care au transformat in ruine superbele cetati antice.
Totodata, activitatea seismica neobisnuit de intensa ar fi putut sta si la baza profetiilor biblice despre Apocalipsa, distrugerea repetata a orasului Megiddo inspirandu-l probabil pe autorul „Apocalipsei Sfantului Ioan” sa scrie socantele sale predictii privind sfarsitul lumii.
Timp de cinci milenii, orasul Megiddo a strajuit unul dintre cele mai importante puncte de jonctiune din Orientul Mijlociu stravechi: pasul Nahal Iron, pe drumul dintre Damasc si Egipt. Controland rutele caravaniere, Megiddo a devenit o asezare puternica si extinsa, a carei existenta s-a incheiat insa intr-un interval de doar cativa ani.
Pana nu de mult se credea ca disparitia ar fi fost cauzata de invaziile externe, dar cercetarile arheologice au demonstrat ca o serie de seisme declansate in regiune ar fi putut transforma orasul in ruina. Si aceasta pentru ca Megiddo se afla foarte aproape de sistemul de falii Carmel-Gilboa, o zona cu puternic potential seismic. Apropierea de epicentrul atator cutremure a fost, se pare, fatala orasului Megiddo.
Pe de alta parte, din 1400 i.e.n. au fost consemnate scriptic, pe o perioada de doar cateva decenii, nu mai putin de 11 cutremure devastatoare, care au facut ravagii si in alte asezari invecinate. Sapaturile arheologice au scos la iveala schelete contorsionate, cu oase rupte, ceea ce i-a determinat pe specialisti sa considere ca moartea acelor oameni fusese violenta si brusca.
Invazia, ca posibila explicatie, este discutabila, de vreme ce in apropierea multor asemenea schelete au fost gasite obiecte pretioase de ceramica si metal, pe care orice cuceritor le-ar fi jefuit.
Iar situatia pare sa fie valabila pentru alte cel putin 50 de mari centre culturale ale Epocii Bronzului, inclusiv Troia, Micene si Knossos, prabusite intre 1225 si 1175 i.e.n. Arheologii si seismologii sunt de parere ca toate a-ceste civilizatii au fost distruse de cutremure pu-ternice, declansate „in serie” si urmate de o lunga perioada de calm tectonic.
Din punct de vedere geologic, situatia s-ar putea explica astfel: cand o placa tectonica se rupe intr-un loc, apare o presiune puternica pe o alta parte a ei, care va colapsa la putin dupa aceea. Aceasta cascada de activitate seismica va continua pana la ruperea intregii zone de granita a placii.
Urmeaza o detensionare lunga, dupa care presiunile reincep sa se acumuleze si ciclul se reia. Masuratorile realizate de-a lungul Faliei Nord-Anatoliene, dupa cutremurele petrecute aici intre 1939 si 1967 au certificat aceasta ipoteza si este posibil ca Troia sa fi fost de fapt nu cucerita de ahei, ci distrusa de o succesiune de seisme, la fel ca si marile civilizatii din Mediterana.
GABRIEL TUDOR
Comentarii