Pentru oameni, fie ca sunt sau nu convinsi de existenta unei lumi de Dincolo, moartea reprezinta o vesnica odihna pentru trupul obosit dupa permanenta alergatura pe care a reprezentat-o viata pe Pamant. Dar nu toti au parte de o astfel de odihna. Dimpotriva, exista personaje in istorie pentru care moartea a fost doar inceputul unor aventuri extraordinare, de care n-au avut parte atunci cand erau vii…
Papa Formosus
In 897 Papa Stefan VI, abia uns pe scaunul Sfantului Petru, l-a acuzat pe predecesorul sau, Formosus, de blasfemie si profanare a simbolurilor crestine, amenintandu-l cu judecata. Faptul ca acesta era mort de aproape un an nu l-a interesat pe vajnicul aparator al catolicismului. Stefan a poruncit ca trupul lui Formosus sa fie deshumat, curatat de viermi si imbracat in vesmintele papale. Apoi, l-a asezat pe un scaun, in sala de judecata, si cel mai bizar proces din istorie a inceput. Procuror a fost chiar el, aruncand o ploaie de acuzatii si invective deloc crestinesti asupra bietului cadavru. La spectacol, ramas in memoria posteritatii drept „sinodul cadavrului”, au fost obligati sa asiste toti cardinalii catolici, care l-au condamnat, la unison, pe Formosus, ca fiind eretic. Gestul lui Stefan i-a maniat si indignat insa in asemenea masura pe cetatenii Romei incat acestia au pus la cale un complot si l-au asasinat. Peste un an, noul Papa a acceptat ca Formosus, aruncat intr-o groapa de gunoi in urma procesului, sa fie reinhumat, cu toate onorurile cuvenite.
Ines de Castro
Inainte de a deveni rege, Pedro I al Portugaliei a avut o amanta foarte frumoasa, pe nume Ines de Castro, la care n-a renuntat nici dupa ce s-a casatorit. Relatia a continuat asadar, Ines daruindu-i regelui patru copii. Cand femeia a murit, in 1355 (dupa toate probabilitatile asasinata din porunca tatalui lui Pedro), printul a fost cuprins de o profunda tristete. Dupa ce a urcat pe tron, a cerut Papei sa recunoasca drept legali copiii avuti din legatura cu Ines, dar suveranul pontif a refuzat, spunand ca singura modalitate prin care acestia ar fi putut scapa de statutul de bastarzi ar fi fost ca Ines sa fie incoronata. Ceea ce, evident, era imposibil, intrucat femeia murise. Dar pentru indragostiti cuvantul imposibil nu exista, mai ales atunci cand ei sunt monarhi absoluti: Pedro a dezgropat corpul, partial putrezit, al amantei sale, a imbracat ramasitele pamantesti in cele mai pretioase vesminte si a cerut inaltilor clerici portughezi sa tina o slujba de cununie. Ines a fost astfel incoronata regina iar curtenii au fost obligati sa-i sarute mana – la cinci ani dupa moarte.
Filip cel Frumos
Asa cum ii spune si numele, acest rege al Castiliei a fost un tanar foarte atragator si nu-i de mirare ca sotia sa, Ioana (nu inca Nebuna) s-a indragostit nebuneste de el. Din nefericire pentru ea, regele era un fustangiu notoriu, care iubea oricare alta femeie in afara Ioanei. Cand a murit, in floarea varstei, sotia lui, care intotdeauna avusese o labilitate psihica accentuata, a depasit orice bariera a normalitatii. A refuzat sa permita oricarei femei sa se apropie de cadavrul sotului, pe care l-a introdus intr-un sicriu; cu regularitate, acesta era deschis iar devotata vaduva se ingrijea de el cu atata pasiune incat au aparut, inca din vremea respectiva, zvonuri ca Ioana l-ar fi iubit chiar trupeste pe sotul ei mort, lucru care nu prea se intamplase, cand acesta fusese viu…
Episcopul Braybrooke
Si daca tot vorbim de necrofilie, sa amintim si cazul episcopului englez Braybrooke. Acesta a murit pe la 1410, fiind ingropat in catedrala Sf. Paul din Londra. 250 de ani mai tarziu, marele incendiu din 1666, care a distrus capitala britanica, a afectat si capela catedralei, unde se aflau inmormantate multe personalitati ale istoriei Angliei. Cand oamenii au inceput sa exploreze cripta, ei au descoperit uimiti ca trupul episcopului era perfect conservat. Multi au fost convinsi ca aceasta este o dovada de sfintenie si ca atare episcopul de Canterbury a hotarat ca trupul lui Braybrooke sa fie imbracat in odajdii bisericesti si expus in fata multimii. Mii de persoane s-au perindat pe dinaintea cadavrului dar una singura a facut un gest fara precedent: lady Castlemaine, o amanta a lui Carol II, a oferit un bacsis consistent preotilor ce pazeau cadavrul mumificat, rugandu-i sa o lase cateva clipe singura, sa se reculeaga in prezenta epis-copului sfant. Doar ca, atunci cand voluptuoasa doamna a parasit capela, ea luase deja cu ea si un anumit organ al clericului raposat, care, au descoperit stupefiati preotii, a doua zi, lipsea de la locul lui firesc! Lady Castlemaine n-a recunoscut niciodata furtul si, desi unii au spus ca dorise astfel sa-si asigure o parte din moastele sfantului, spre a se ruga la ele, plebea londoneza a ramas convinsa – si chiar a iscodit tot felul de epigrame si cantecele obscene – ca amanta regala folosea rusinoasa parte din cadavru in scopuri mai putin pioase…
Hortense Mancini
Frumoasa curtezana Hortense Mancini a dus o viata privilegiata la curtea regelui Angliei, Carol II, fiind si ea una dintre nenumaratele amante ale acestuia. Se pare ca omul care o impinsese in alcovul regal fusese chiar sotul ei, un om de conditie medie, ce vazuse in acest gest singura modalitate de a accede la curte si a dobandi avere si putere. Din nefericire, superba lui sotie a murit, inca tanara, astfel incat nici el, nici regele, nu s-au mai putut bucura de farmecele ei. Asta nu l-a impiedicat pe excentricul sot sa-si imbalsameze sotia si sa o ia cu el intr-un tur al Europei. In cele din urma, familia sa, dandu-si seama ca omul o luase total razna si temandu-se de un scandal monstru, l-a convins sa lase trupul Hortensei sa se odihneasca.
Arrachion din Phigalia
Desi Olimpiadele din Grecia antica sunt considerate astazi evenimente care proslaveau pacea si intelegerea intre popoare – se stie ca pe timpul jocurilor orice conflict militar inceta – momentele violente, sangeroase, nu lipseau, mai ales in timpul partidelor de lupte sau box. Intr-o astfel de partida, unul dintre atleti a fost declarat invingator, chiar daca murise deja! Este vorba despre Arrachion din Phigalia, un concurent la proba de pankration, un fel de amestec de box si trante. Aproape orice fel de lovitura era permisa si nu-i de mirare ca adesea rivalii luptau efectiv pe viata si pe moarte. Prins intr-o inclestare cu adversarul, Arrachion, desi se afla deasupra acestuia, a fost strangulat, dar a continuat sa apese pe trupul celuilalt, pana cand rivalul a facut semn arbitrului ca se recunoaste invins iar lupta a fost intrerupta. Abia dupa ce l-au indepartat pe Arrachion de pe adversarul sau, participantii la eveniment si-au dat seama ca luptatorul grec era deja mort!
Andre Ceaikovski
Multi oameni viseaza sa devina actori dar fie ca n-au talent, fie ca n-au suficienta tenacitate spre a si-l promova raman doar cu visul, fara sa-l poata aduce la indeplinire pana la sfarsitul vietii. Unii insa reusesc sa o faca dupa moarte: este cazul pianistului Andre Ceaikovski, decedat in 1982, care a reusit sa urce pe scena, intr-o dramatizare a capodoperei shakespeariene Hamlet, cu David Tennant in rolul titular. De fapt, nu tot pianistul a urcat pe scena, ci doar craniul sau, care a jucat rolul craniului lui Yorick!
GABRIEL TUDOR
Comentarii