Perioada Prohibitiei a fost prezentata in filme, carti si jurnalele de actualitati de cele mai mult ori fals, ca o epoca romantica in care rebelii sfidau autoritatile spre a putea ciocni cu pahar cu whisky iar „baietii destepti”, ca de pilda Al Capone, au stiut sa faca avere din contrabanda cu spirtoase, pe sub nasul sau adesea cu complicitatea oficialitatilor. De fapt, realitatea a fost mult mai dura si impotriva Prohibitiei s-a luptat nu de fatada, ci intr-un mod foarte real si foarte violent. Printre metodele folosite, si de care s-a vorbit foarte putin, pentru ca reprezinta un episod nu prea placut din istoria celei mai mari democratii a planetei, se numara si otravirea deliberata a sticlelor de bautura.
Epidemie de Craciun
Anul 1926. Seara de Ajun. Strazile din New York sunt pline de zapada si lumini multicolore. Cate un trecator intarziat se grabeste spre casa, pentru a-si petrece sarbatoarea in sanul familiei. Brusc, pe usa spitalului Belevue da buzna un barbat care se clatina pe picioare si spune ca Mos Craciun il urmareste cu o bata de baseball in mana. Inainte ca personalul spitalului sa-i acorde primul ajutor, barbatul moare insa. La cateva ore, un alt individ, tot in stare de ebrietate, se prezinta cu dureri groaznice la camera de garda. Nici el nu va mai putea fi salvat. Pana la ziua, vor mai veni cateva zeci de betivi, dintre care opt vor sucomba. In urmatoarele doua zile, alti 23 de locuitori ai metropolei vor muri, din cauza bauturii.
Presa a scris despre aceasta ciudata „epidemie” dar nimeni nu s-a mirat, fiindca in zilele Prohibitiei, numarul victimelor provocate de bauturile alcoolice fabricate din tot felul de substante toxice sau continand impuritati si metale grele a fost foarte ridicat. Dar de asta data, lucrurile stateau altfel. Pentru ca decesele, vor realiza curand investigatorii, se produsesera cu largul concurs al guvernului american. Frustrate sa-si vada eforturile de interzicere a bauturii luase in ras, caci populatia continua sa bea pe rupte, oficialii federali au recurs la o abordare mai „pragmatica”. Ei au dispus introducerea de otravuri in alcoolul fabricat in industria chimica din SUA, si care era furat cu regularitate de contrabandisti, pentru producerea de bauturi contrafacute. Ideea era de a teroriza consumatorii, determinandu-i sa nu se mai atinga de sticlele oferite pe sub mana. Rezultatul a fost insa cu totul altul: peste 10.000 de oameni au pierit otraviti, cazand victime patimii pentru alcool, tentatia fiind in cazul lor mai puternica decat instinctul de conservare…
Coada lunga a CIA
„Razboiul chimistilor impotriva Prohibitiei” ramane una dintre cele mai stranii si mai letale decizii din istoria Americii. Asa cum spunea unul dintre cei mai inversunati oponenti ai sai din anii ’20, Charles Norris, legistul-sef al orasului New York in acea perioada, „a fost experimentul nostru national in materie de exterminare”. Un episod socant si dezavuat de administratiile ulterioare, care s-au straduit sa-l faca uitat. Dar faptul ca guvernele de la Washington au condamnat un asemenea experiment nu le-a impiedicat sa-l repete: in 1970, campurile de la Paraquat, cultivate cu marijuana, au fost stropite cu erbicid, cu intentia distrugerii recoltelor; scopul nemarturisit a fost insa de a „da o lectie” traficantilor: daca ar fi murit cativa narcomani, dupa consumarea de droguri otravite, exemplul lor i-ar fi facut pe altii sa renunte la viciu, au considerat guvernantii.
In cele din urma, proiectul a fost intrerupt, din cauza scandalului declansat in presa, dar au persistat zvonurile legate de posibila implicare a CIA in otravirea drogurilor introduse in inchisori – dupa ce numerosi detinuti au murit brusc si fara o cauza aparenta. In anii Prohibitiei insa, tocmai ziarele au fost cele care au sustinut programul de otravire a bauturii. Intr-un editorial publicat in 1927 in Chicago Tribune se scria: „In mod normal, nici un guvern american n-ar trebui sa se angajeze intr-o asemenea actiune. Dar fanatismul celor ce nu se pot dezlipi de alcool merita o lectie si astfel de masuri, chiar daca par barbare, sunt pe deplin justificate”. In ziarul Omaha Bee, un ziarist ii acuza pe cei ce se opuneau masurilor „barbare” ca ar fi mana in mana cu contrabandistii.
Razboiul chimistilor
Toata povestea incepuse odata cu ratificarea Amendamentului 18 la Constitutia americana, prin care se interzicea fabricarea, transportul sau consumul de bauturi alcoolice in SUA. Legea Volstead, votata la presiunea opozantilor alcoolului, a dus la intrarea in vigoare a Prohibitiei, la 1 ianuarie 1920. Dar oamenii au continuat sa bea, si inca in cantitati si mai mari. S-au deschis numeroase localuri ilegale – doar in New York, in 1930 existau peste 30.000 de asemenea stabilimente, multe in apartamente de bloc sau in subsoluri. Raspunsul sfidator al natiunii fata de noile legi i-a socat pe cei care crezusera sincer ca amendamentul va deschide o era de comportament integru. S-a reusit blocarea contrabandei cu alcool de peste granite dar sindicatele crimei au inceput sa fure cantitati masive de alcool industrial, folosit la fabricarea vopselurilor si a solventilor, la combustibili si echipament medical, alcool care era redistilat, spre a-l face comestibil.
Pe la 1925 guvernul de la Washington recunostea ca peste 240 milioane de litri de alcool industrial erau furati anual. In replica, presedintele Calvin Coolidge a hotarat sa ia masuri mai agresive, apeland la chimie: in alcoolul industrial au fost introduse substante toxice letale. Gangsterii nu s-au lasat nici ei: au angajat propriii chimisti pentru a „curata” alcoolul si a-l face baubil. Autoritatile federale au facut atunci alcoolul si mai periculos, adaugand alte substante, ce nu mai puteau fi filtrate. O simpla enumerare a unora dintre „ingredientele” acestui cocktail mortal e suficienta sa ne ingrozeasca: kerosen, benzina, cadmiu, iod, zinc, saruri de mercur, nicotina, eter, formaldehida, cloroform, camfor, acid carbolic, acetona. In plus, s-a adaugat mai mult alcool metilic – ajungand ca acesta sa reprezinte 10% din produsul final. Rezultatele au fost imediat vizibile, incepand cu acel Craciun fatidic al anului 1926.
Ziarele au demarat campanii de presa incercand sa atinga atentia populatiei asupra pericolului la care se expune. „Practic, toate bauturile alcoolice vandute la ora actuala in New York sunt otravite”, scria New York Times in 1928. Iar fiecare deces provocat de alcool era mediatizat pe larg. Autoritatile locale au permis chiar toxicologului Alexander Gettler ca, dupa confiscarea unei mari cantitati de alcool contrafacut, sa dea publicitatii compozitia chimica a licorii: substantele nocive din componenta bauturii ar fi putut ucide si un elefant! Nimic nu i-a determinat insa pe adeptii lui Bachus sa se predea: in New York, sute de oameni mureau in fiecare an dar in ciuda acestui lucru si a faptului ca otravurile folosite erau tot mai puternice, numarul consumatorilor de bauturi contrafacute crestea. Oficial, programul de otravire a alcoolului a incetat odata cu anularea Amendamentului 18, in decembrie 1933 si ca prin farmec, presa americana a incetat sa mai dea vreo atentie acestui grav fenomen social. O tacere care continua sa fie pastrata si astazi, pentru ca nepotii Unchiului Sam au bunul obicei de a-si spala pana si cele mai murdare rufe in familie…
GABRIEL TUDOR
Comentarii