Annie Jacobsen este cunoscuta în SUA ca reporter de investigatie. Recent ea a abordat problema faimoasei Arii 51, o zona militara secreta, aflata la 160 de kilometri de Las Vegas, in desertul Nevada, intre o baza Air Force si un poligon abandonat de teste nucleare. Oficial Aria 51 nu exista; ea nu poate fi gasita in niciun document. Cei ce se apropie de acest loc sunt opriti si intorsi din drum. Prin urmare Aria 51 a devenit una dintre temele favorite ale celor ce iubesc teoriile conspiratiei. Acestia sunt convinsi ca acolo se demonteaza OZN-uri capturate, se tin trupuri congelate de extraterestri si ca prin tunele se poate ajunge la alte baze subterane secrete.
Jacobsen, în cautarea adevarului, a adunat marturiile a cinci persoane pe care i-a identificat ca au lucrat aici. Primul este Kenneth Collins, acum de 80 de ani, fost pilot de încercare al CIA. El pilotase în Aria 51 avioane ultrasecrete. În 24 mai 1963, din cauza unei defectiuni, avionul s-a prabusit deasupra statului Utah, iar Collins s-a catapultat. A atras imediat atentia militarilor veniti sa-l recupereze sa nu se apropie de epava, mintind ca la bord s-ar afla arme nucleare. Acestia au fost apoi interogati si pusi sa semneze un angajament de confidentialitate. Accidentul a fost prezentat ca al unui banal F-105 si asa figureaza si azi. Collins însusi a fost interogat, dupa ce i s-a administrat o injectie de pentothal de sodiu („serul adevarului”), pentru a fi sigur ca nu a uitat ceva sa declare.
Edward Lovick, acum de 90 de ani, a lucrat la Aria 51 treizeci de ani ca radarist. El sublinia ca locul fusese ales deoarece suprafata lacului secat Groom Lake, era excelenta pentru testarea unor avioane secrete cum au fost U-2, A-12 OXCART, sau F-117. Colonelul Hugh „Slip” Slater, de 87 de ani, a fost chiar comandantul bazei militare din Aria 51, în anii saizeci, dupa ce fusese pilot CIA în misiuni cu avioane U-2 în China. El povestea ca dupa 1960, cand rusii au doborat un avion spion U-2 deasupra orasului Sverdlovsk, acest avion nu mai era un secret, dar în Aria 51, 200 de cercetatori, ingineri si piloti lucrau deja la avionul invizibil A-12 OXCART, cu performante mult superioare, între altele avand de trei ori viteza sunetului. Slater recunoaste ca nu ar fi putut vorbi de toate acestea daca în 2007 CIA nu ar fi declasificat proiectul OXCART, vechi de 50 de ani si abandonat în 1968. Nici macar nevestele lor nu stiau ce anume fac ei acolo.
Thornton „T.D.” Barnes, de 72 de ani, fusese inginer electronist pentru proiecte speciale în Aria 51. El pusese la punct formula combustibilului special pentru OXCART (cel uzual exploda), împreuna cu Harry Martin, acum în varsta de 77 de ani, care pe vremuri asigura aprovizionarea cu combustibil a avioanelor spion (130 tone pe luna). Angajarile le facea CIA, care vana specialisti de varf din diverse domenii si îi organiza pe proiecte. Pentru securitate, participantii la un proiect erau transportati în masini sau avioane separate si nu-si cunosteau numele reale ci doar poreclele.
Toti cei cinci fusesera ferm convinsi ca vor lua detaliile activitatii lor in mormant, dar unele proiecte au fost la un moment dat desecretizate si se poate acum vorbi de ele. Niciunul dintre cei intervievati nu a amintit nimic de extraterestri, de OZN-uri sau de retroingineria acestora. Desigur, spuneau ei, s-a facut retroinginerie, dar cu MIG-uri, care nu semanau cu farfuriile zburatoare. Erau si încaperi subterane. Barnes lucrase pentru programul rachetelor nucleare NERVA în astfel de încaperi, la Jackass Flats, langa Aria 51. „Erau trei locatii de testare, unite la suprafata prin cai ferate, dar tot restul era subteran” spunea Barnes.
În privinta OZN-urilor care ar zbura deasupra Ariei 51, Jacobsen este de parere ca legendele s-au datorat faptului ca avioanele OXCART aveau o forma fara precedent, cu fuselajele largi, în forma de disc, proiectate pentru a înmagazina cantitati mari de combustibil. Chiar un cunoscator, daca le-ar fi vazut suierand cu 3200 km pe ora, ar fi spus ca sunt OZN-uri. OXCART a fost atat de secret încat, atunci cand a fost zarit, a starnit alarma chiar în randul unor oficiali ai armatei americane. La vremea respectiva se pretinde ca toate observatiile OZN erau raportate la Air Force si de aici au ajuns în arhiva Blue Book, proiect închis în 1969. Documentele proiectului se gasesc la ora actuala în Arhivele Nationale: un metru cub de hartii, cu 74.000 de pagini de rapoarte. În niciun raport nu exista însa cuvantul OXCART sau Aria 51. Cat despre alte lucruri care s-au mai întamplat în Aria 51, Annie Jacobsen este de acord ca ar putea sa treaca alti 40 de ani pana vom afla de ele.
DAN D. FARCAS
Comentarii