Acei oameni minunati, care inventeaza masini uimitoare, o fac nu doar pentru a deveni faimosi si a se umple de bani ci si pentru a ajuta la progresul omenirii, la propasirea civilizatiei. Descoperirile si inventiile lor fac lumea sa se invarta si transforma cele mai incredibile fantezii in realitate. Dar de multe ori, inventii pentru care savanti luminati cheltuie ani de munca si cercetari neobosite, ajung sa le aduca chiar pieirea lor, pentru ca adesea, in istoria civilizatiei, stiinta s-a dovedit o arma cu doua taisuri, afectandu-i in primul rand pe cei mai avizi utilizatori ai ei… Ne-am propus sa va readucem in atentie, in randurile ce urmeaza, cateva dintre cazurile de inventatori care, daca n-ar fi avut proasta inspiratie sa dea viata ideilor lor, ar fi trait poate pana la adanci batraneti…
„Intinerirea sangelui” te omoara mai devreme
Alexandr Alexandreevici Bogdanov a fost un mare savant rus, un spirit enciclopedic, renascentist, veritabil urmas al lui da Vinci; ariile lui de interes cuprindeau fizica, filosofia, economia, literatura stiintifico-fantastica, teoria sistemelor universale si posibilitatea prelungirii vietii omenesti prin „intinerirea sangelui” – respectiv transfuziile sangvine. Bogdanov era incredintat ca transfuziile de sange ar putea contine secretul tineretii vesnice sau cel putin ar putea incetini procesul de imbatranire. Incantata de ideile sale, insasi sora lui Lenin, Maria Ulianova, s-a supus unei transfuzii, popularizate ca atare de presa autohtona, ca un mare triumf al stiintei sovietice. Dar, dandu-si seama ca se afla totusi pe nisipurile miscatoare ale unui teritoriu neumblat, cele mai multe experimente vizand aceasta metoda, Bogdanov le-a incercat pe el insusi. Dupa unsprezece proceduri de transfuzie, colegii au remarcat ca savantul pare „cu zece ani mai tanar”. Dar in 1928, o noua transfuzie avea sa-i aduca moartea. Fara sa stie, Bogdanov si-a introdus in organism sangele unui student de-al sau, infectat cu malarie si tuberculoza. Unii suspecteaza insa ca inocularea a fost de fapt o sinucidere, savantul scriind, cu putin timp inainte de moarte, o scrisoare prin care critica vehement cultul personalitatii si tirania lui Stalin si fiind deci constient ca este oricum condamnat la moarte, a vrut sa piara intr-un mod… stiintific!
Feriti-va de rotativa!
Putini stiu astazi ca datoreaza posibilitatea de a citi ziare tiparite in conditii de maxima productivitate, unui englez, William Bullock. In 1863, nemultumit de clasica presa tipografica, greu de manevrat si deloc fiabila, el a imaginat un dispozitiv rotativ de tipar – stramosul rotativei de astazi, care va revolutiona total industria cuvantului tiparit. Cu timpul, perfectionandu-si continuu inventia, Bullock a reusit sa tipareasca 30.000 ziare intr-o singura ora, ceea ce a constituit o performanta uluitoare, in acele vremuri! Dar in 1867, pe cand instala o rotativa la tipografia ziarului Philadelphia Public Ledger, a suferit un accident fatal. Bullock a incercat sa elibereze, cu piciorul, o curea de transmisie care se blocase. Dar cureaua de cauciuc i-a prins pantalonul si i-a tras cu totul piciorul sub imensul tambur metalic al rotativei, strivindu-i-l complet. Inventatorul a murit dupa o saptamana, in timpul operatiei prin care se urmarea amputarea piciorului distrus.
„Pentru progresul stiintei trebuie sa mai facem si mici sacrificii”
Inaintea fratilor Wright, considerati primii aviatori, germanul Otto Lilienthal a zburat la bordul unui aparat care nu era insa inzestrat cu motor propriu-zis. Dupa numeroase zboruri de antrenament, prin care a dovedit ca este posibil ridicarea de la sol cu un aparat mai greu decat aerul, pe 9 august 1896 el s-a prabusit de la o inaltime de aproape 20 metri, de pe o colina, si si-a rupt coloana. A murit a doua zi, soptind: „Pentru progresul stiintei trebuie sa mai facem si mici sacrificii”. Nu peste multa vreme, fratii Wright ii vor copia inventia, atasand insa si un motor si vor reusi sa zboare, deschizand epoca aviatiei. „Dintre toti oamenii care au abordat vreodata problema zborului, cel mai important ramane, fara indoiala, Otto Lilienthal”, spunea Wilbur Wright, recunoscand meritele acestui martir al stiintei.
O inspiratie morbida
Unul dintre cei mai mari inventatori ai secolului trecut a fost americanul Thomas Midgley Jr., autor a peste o suta de inventii. Inginer mecanic la firma General Motors, el a descoperit, in anii ’20, ca adaugand tetraetil de plumb in benzina, se anuleaza riscul distrugerii motoarelor cu ardere interna – o problema des intalnita in epoca. Dar inventia sa a dus la eliberarea in atmosfera a unor uriase cantitati de plumb, provocand poluare si numeroase probleme de sanatate. Dupa ce angajatii General Motors au inceput sa sufere de halucinatii si sa moara otraviti cu plumb, Midgley a fost desemnat sa gaseasca o alta solutie. Intamplator, el a descoperit diclorodifluorometanul, adica, mai pe intelesul tuturor, freonul, la randul sau foarte nociv, prin distrugerea stratului de ozon al Terrei. {i poate ca acest inventator buclucas ar mai fi gasit si alte substante periculoase daca, imbolnavindu-se de poliomelita, nu s-ar fi dedicat inventarii unui dispozitiv care sa-l ajute sa se ridice din pat. Din nefericire, dispozitivul a luat-o razna si Midgley a murit, in 1944, strangulat de curelele acestuia.
Nu cumparati parasute facute de croitori
Vechea butada „cizmarule, nu judeca mai sus de cizma” este, se pare, potrivita si in ceea ce-i priveste pe croitori. Franz Reichelt a fost un croitor german convins ca poate imbina intr-un singur obiect o parasuta si o pelerina. Ca atare, s-a apucat sa croiasca aceasta struto-camila si, dupa ce ea a fost gata, s-a decis sa o testeze. S-a urcat in varful turnului Eiffel, sub privirile admirative ale unei uriase multimi si sub obiectivul aparatelor de filmat, s-a aruncat in gol. Pelerina-parasuta s-a deschis, e drept, dar n-a fost suficient spre a-i salva lui Reichelt viata. Prabusindu-se la zeci de metri inaltime, neinspiratul croitor s-a zdrobit de asfalt, tentativa lui fiind filmata si disponibila pe internet, pentru amatorii de stiri de la ora cinci. Inca un carpaci care a murit in numele stiintei…
Ghilotina nu l-a ucis pe Guillotin!
Printre atatea cazuri de savanti ucisi de inventiile lor, cel mai cunoscut este, desigur, al lui Joseph-Ignace Guillotin, inventatorul ghilotinei. De fapt, tocmai acest caz este lipsit de veridicitate, constituind un mit desfiintat de multa vreme de istorici dar perpetuat, de o „anumita parte a presei” in randurile opiniei publice: Guillotin nu a murit sub cutitul ghilotinei, ca atatia alti nefericiti. Medic de profesie, el gandise sistemul ghilotinei din ratiuni umanitare, pentru a curma suferintele condamnatilor la moarte: inainte de inventarea ghilotinei, cei pedepsiti la moarte prin decapitare sufereau de chinuri atroce, intrucat de cele mai multe ori erau necesare mai multe lovituri pentru despartirea capului de trup. Prin inventia lui macabra, Guillotin a rezolvat problema. Desi a fost arestat si intemnitat, in timpul Revolutiei franceze din 1789, el a fost apoi eliberat si a murit din cauze naturale, in 1814.
GABRIEL TUDOR
Comentarii