Perioada interbelica a reprezentat, mai ales in conditiile crizei economice mondiale, un teren propice pentru inflorirea unor miscari populiste, extremiste, inclinate spre „vanatoarea de vrajitoare” si pe atribuirea situatiei generale in continua deteriorare fie evreilor, fie politicienilor corupti, fie insesi esentei democratiei, ca o oranduire care nu selecteaza varfurile. Nu este de mirare ca in acest context tendinte totalitariste au aparut chiar si in state democratice cu traditie, ca Marea Britanie si Statele Unite. Si daca toata lumea stie astazi despre dictaturile de sorginte fascista din Germania, Italia, Ungaria, Spania, Bulgaria sau Romania, putini cunosc faptul ca Statele Unite a fost pandita, la un moment dat, de instaurarea unei asemenea dictaturi…
Liga Libertatii dorea dictatura
„Complotul afaceristilor” sau „puciul de la Casa Alba” a fost o conspiratie cu largi ramificatii, menita sa-l rastoarne de la putere pe presedintele democratic ales, Franklin Delano Roosevelt, in anul 1933, adica intr-o perioada cand la Berlin Adolf Hitler isi asuma puteri totale si pornea marsul nebunesc spre aruncarea lumii in haosul celui de-al doilea razboi mondial.
Detalii asupra acestei chestiuni au inceput sa iasa timid la iveala in momentul cand generalul Smedley Butler, fostul sef al Statului Major al Marinei, a depus marturie in fata unei comisii senatoriale, prin care recunostea ca se incercase atragerea lui intr-un complot vizand alungarea de la putere a lui Roosevelt. Butler a depus aceasta marturie, inainte a comisiei McCormack-Dickstein, in 1934.
Desi in final, comisia a recunoscut existenta unei tentative de puci, nimeni nu a fost acuzat, nici o alta investigatie nu a urmat si lucrurile au fost musamalizate. Butler va sustine insa pana la sfarsitul vietii ca problema a fost cat se poate de serioasa si ca o organizatie numita Liga Libertatii s-a aflat in spatele actiunii. Printre membrii acestei organizatii se numarau cei mai bogati magnati americani, patronii de la US Steel, General Motors, Standard Oil, Chase National Bank, Goodyear, ca si membri familiei Du Pont. Un documentar realizat recent de BBC demonstreaza ca si Prescott Bush (in fotografie, alaturi de presedintele Roosevelt) bunicul actualului presedinte al Americii, a fost implicat in complot!
Fascinatia raului
Cum de a fost posibil totusi ca in „tara libertatii” sa se poata urzi un complot vizand instaurarea unei tiranii? Intr-un articol publicat in revista History Today, britanicul Clayton Cramer, specialist in istorie interbelica, sustine ca lipsurile cauzate de Marea Criza din anii 1929-1933, care a afectat grav economia mondiala, i-au facut pe multi americani sa puna la indoiala insesi temeliile democratiei liberale.
„Multi conservatori, din Europa si de peste Atlantic, deveneau atrasi de ideile fasciste si de national-socialism. Altii inclinau mai curand spre socialism si comunism, dar ceea ce a determinat magnatii americani sa puna la cale un complot fascist a fost siguranta ca un astfel de regim, spre deosebire de cel comunist, le-ar fi garantat in continuare privilegiile si nu s-ar fi ajuns la nationalizarea averilor lor, ca in statele comuniste. Nu trebuie uitat ca un curs similar s-a inregistrat in Germania, unde patronii concernelor Krupp sau IG Farbenindustrie l-au sprijinit activ si constant pe Hitler, tocmai pentru a asigura o contrapondere bolsevismului, in continua expansiune”, explica Clayton Cramer.
Un frate geaman al lui Hitler?
Audiat de senatori, incepand cu 20 noiembrie 1934, generalul Butler a marturisit ca primise, din partea complotistilor, propunerea de a conduce o armata de 500.000 de soldati, organizata dupa modelul fascist al lui Mussolini, armata care avea sa marsaluiasca spre Washington, spre a-si impune vointa prin forta, 30 milioane de dolari, drept sprijin financiar si o puternica sustinere mediatica. Este clar ca Butler fusese ales de conspiratori pentru simpatiile sale totalitare, exprimate cu temeritate.
Generalul era privit cu speranta de milioanele de someri si de fosti soldati in timpul primului razboi mondial, ramasi acum pe drumuri. Cel care l-a contactat a fost Gerald MacGuire, mostenitorul fabricilor Singer si un infocat admirator al lui Hitler. De altfel, MacGuire, care ducea o viata luxoasa la Paris, urmarea cu interes evenimentele din Europa si fusese fascinat de reusitele si proiectele lui Mussolini si Hitler in plan economic. MacGuire i-a vorbit despre suferintele indurate din cauza crizei economice de catre fostii lui soldati si i-a aratat ca doar o mana ferma, a sa, poate stavili degringolada spre care se indreapta America.
Lui Butler i s-a propus functia de dictator si a fost asigurat ca Roosevelt nu va pati nimic, ci va ramane presedinte, dar postul sau urma sa fie pur onorific. Adevaratul conducator al Statelor Unite trebuia sa fie Butler, cu conditia sa inceteze politica pacifista a predecesorului sau si sa se implice mai mult in reimpartirea sferelor de influenta, chiar cu pretul unui nou razboi mondial. Temandu-se ca este folosit pentru a scoate din foc castanele, in folosul altora, generalul a dat un raspuns evaziv si s-a adresat imediat autoritatilor. Va imaginati cum ar fi aratat lumea daca un „frate geaman” al lui Hitler ar fi carmuit peste Atlantic?
Roosevelt, adevaratul invingator
Dar marturia sa a fost primita cu ostilitate de presa si elita afaceristilor americani, lucru care n-ar trebui sa ne mire, intrucat magnatii erau si „moguli de presa”, care se vedeau astfel dati in vileag de propriul lor candidat la dictatura. In publicatii precum The New York Times, Philadelphia Post sau Time Magazine a inceput o campanie agresiva de denigrare a lui Butler si de ridicularizare a afirmatiilor lui. Desi Congresul i-a audiat si pe acuzati, marturiile lor nu au fost niciodata publicate si in 1975, cand s-a incercat limpezirea apelor, s-a ajuns la concluzia ca benzile cu inregistrarea interogatoriilor disparusera fara urma…
Toti cei vizati de dezvaluirile lui Butler au negat vehement ca ar avea vreo vina, singurul care a acceptat sa vorbeasca despre complot, in schimbul unor garantii privind libertatea si siguranta sa, fiind MacGuire. Pe 15 februarie 1935, comisia a prezentat Camerei Reprezentantilor un raport final, prin care respingea toate acuzatiile lui Butler. Complotul, era concluzia raportului, nu existase decat in mintea fostului general… Si totusi, istoricii americani care au studiat acest caz par de acord sa accepte realitatea complotului si faptul ca s-a produs musamalizarea lui.
De fapt, argumenteaza ei, povestea era atat de stanjenitoare pentru multe personalitati influente de la Washington incat aflarea adevarului ar fi dus la distrugerea carierei lor publice. Proprietarii ziarelor americane (magnatii detineau 82% din totalul publicatiilor care apareau in SUA, in anul 1934) au avut tot interesul sa-l discrediteze pe Butler, care le ameninta interesele prin dezvaluirile sale. Chiar si unii dintre consilierii lui Roosevelt erau implicati in complot si au cautat, in mod firesc, sa-si spele rufele murdare in familie.
Istoricul britanic John Buchanan spune ca insusi Roosevelt a fost pus la curent, in cele din urma, cu conspiratia, si a acceptat sa-i ierte pe complotisti, cu conditia ca ei sa-i sprijine grandiosul proiect economic numit New Deal, care nu convenea mai deloc magnatilor capitalisti. Ceea ce, pana la urma, chiar s-a intamplat, schimbarea brusca de macaz a miliardarilor americani, care aveau mai mult de pierdut decat de castigat din reformele economice propuse de Roosevelt, putand constitui un argument in plus in favoarea ipotezei ca fusesera, intr-adevar, prinsi cu mata-n sac…
GABRIEL TUDOR
Comentarii