In anul 1227 trecea in vesnicie unul dintre cei mai mari conducatori de osti din toate timpurile, Gengis Han. Intr-o perioada de aproximativ douazeci si unu de ani de domnie, acest lider al unui popor cu o teribila vocatie razboinica a faurit cel mai mare imperiu cu teritoriu continuu din istorie. Vastitatea acestuia – de la Marea Chinei pana la Marea Caspica – se putea compara doar cu dimensiunile imperiului fragmentat al lui Alexandru Macedon.
Gengis Han a domnit intre 1206 si 1227, cand a implinit 67 de ani. Oficial, anul de nastere a fost 1162, locul venirii pe lume fiind neclar, in Muntii Khenti ai Mongoliei. Gengis Han a avut patru urmasi principali, care si-au impartit imperiul dupa moartea tatalui lor. Insa Imperiul Mongol a incetat sa existe in anul 1368, sub presiunile dinastiilor chinezesti.
Traditiile urmasilor
Din punct de vedere al victimelor provocate de razboaiele sale, specialistii apreciaza ca cele trei milioane de morti in timpul conflictelor extrem de sangeroase depasesc orice alta situatie similara din Antichitate si din Evul Mediu. Poate ar fi suficient sa amintim ca cei 2-3 mii de compatrioti ai sai, care au stiut la vremea respectiva unde a fost inmormantat, au fost ucisi. Secretul absolut al locului de veci al marelui Han trebuia sa ramana intact. O veche traditie mongola interzice dezgroparea mortilor, pentru a nu le tulbura sufletele. Din acest motiv, nici astazi nu se stie unde se gasesc osemintele sale. Poate ca se afla in preajma vechii capitale, Caracorum, in inima Desertului Gobi.
Mandria de a fi avut un astfel de „irepetabil razboinic” a condus la nasterea unei traditii chiar in secolul XIII, cel al mortii sale. Mongolii denumesc Erin Naadam Festivalul anual al barbatiei, unde luptatorii (de la 18 la 60 de ani) se intrec in trei tipuri de „jocuri” pentru a-l celebra pe Gengis Han: lupta corp la corp, cursele de cai si tirul cu arcul. De aproape sapte veacuri, barbatii se confrunta fara indurare pentru laurii victoriei si stima comunitatilor lor.
Istoricii mongoli au descoperit primul document care atesta aceasta „traditie a virilitatii”, datat 1708. Intr-un fel de catalog pastrat de autoritati erau consemnate numele si faptele eroilor. Cine era prezent acolo devenea un erou national. Printre insemnarile respective se afla una cu totul deosebita. Luptatorul poreclit „Marele mongol” avea o inaltime de 2,56 metri (in sistemul de masurare de azi), un adevarat Goliat al Asiei; acesta nu-si punea adversarii la pamant (asa cum cere lupta corp la corp), ci pur si simplu ii arunca in afara arenei) „ca pe niste frunze uscate” (informatii neconfirmate arata ca Goliatul biblic ar fi avut 2,5- 2,8 metri!)
Astazi, Festivalul barbatiei – care se desfasoara la Ulan Bator, capitala Mongoliei – asigura titlul de campion doar prin dezechilibrarea adversarului; daca acesta atinge pamantul cu genunchiul, confruntarea inceteaza. Traditia cere ca invingatorul sa faca gesturi de consolare pentru cel invins, mangaindu-l pe cap, asa cum insusi Gengis Han proceda, probabil, cu ranitii din ostile sale. Interesant este ca astazi confruntarile au limita inferioara de varsta 16 ani,in timp ce datele istorice spun ca legendarul sef al mongolilor a devenit conducator al tribului sau la numai 13 ani. Insa este considerat un detaliu „nesemnificativ”. Nimeni nu se poate compara cu ispravile razboinice ale celui venerat si al carui mormant nu va fi cunoscut, probabil, niciodata. Este suficient pentru mongoli ca sufletul Marelui Han dainuie in constiintele lor pentru eternitate.
PAUL IOAN
Comentarii