In „Teatrul de operatiuni militare din Pacific”, in perioada Celui de-al Doilea Razboi Mondial, conflictele de mare amploare dintre fortele SUA si ale aliatilor contra Imperiului Japonez au inregistrat in luna mai a anului 1942 o batalie strategica in Marea Coralilor. Razboiul in acea zona il incepuse Japonia, in 1941, prin invadarea Thailandei si lovituri militare puternice in Hawaii si Singapore, ca si contra bazelor americane din Philippine. Imperiul Japonez devenise o mare putere in acea zona a Pacificului.
Victorie strategica a aliatilor
In incercarea de a-si intari posesiunile din sudul Pacificului, Imperiul Japonez planuia sa ocupe Noua Guinee si Tulagi, in sud-estul Insulelor Solomon. Astfel ar fi fost indeplinita „Operatiunea MO” sau „Operatiunea Port Moresby” (acel port fiind capitala statului Noua Guinee, pe atunci controlata de Australia). Strategul acestei actiuni de amploare fusese amiralul Isoroku Yamamoto, care voia astfel sa izoleze Australia si Noua Guinee de aliatii lor americani. Amiralul japonez planuise un atac concertat al „Flotilelor combinate”, adica implicare pe scara larga a purtatoarelor de avioane (mari si medii), a distrugatoarelor, a submarinelor de urmarire si atac, a lansatoarelor de retele de mine etc. Liderul militar desemnat pentru operatiune era Shigeyoshi Inoue.
Ceea nu stiau inaltii ofiteri japonezi era faptul ca americanii, prin Serviciile de informatii si comunicare ale armatei, descifrasera mai mult de 15 la suta din codurile japoneze care alcatuiau Manualul de Coduri Navale „JN-25B”. Astfel, inca din martie 1942, americanii aflasera despre pregatirea „Operatiunii MO”. Marii strategi ai flotilelor SUA din Pacific, amiralul Chester Nimitz si generalul Douglas McArthur au considerat, in acele conditii, ca cel mai important raspuns era o contraofensiva in Noua Guinee. In consecinta, inca din aprilie 1942 SUA au trimis purtatoare de avioane si o puternica flota de atac pentru contracararea japonezilor in Marea Coralilor – aceasta mare, aflata in nord-estul Australiei, este marginita de Noua Guinee, Insulele Solomon si Australia.
Istoricii consemneaza Batalia din Marea Coralilor ca pe o premiera in privinta confruntarilor directe dintre portavioane. Amploarea luptelor din perioada 4-8 mai 1942 se poate estima si din numarul de astfel de nave angajate: cate doua portavioane pentru ambele tabere, peste 20 de crucisatoare si distrugatoare de ambele parti si cate 127 de avioane de lupta pentru ambii combatanti. La capitolul pierderi, americanii au inregistrat 69 de avioane, iar japonezii 92… Dupa incetarea luptelor, ambele tabere au pretins ca au obtinut victoria. Publicul japonez era foarte bucuros, insa realitatea arata ca o victorie strategica a aliatilor pentru invadarea Noii Guinee fusese respinsa.
Lupte intre colosi
Era prima oara in cel de-al Doilea Razboi Mondial cand fortele imperiale japoneze nu-si indeplineau misiunea ordonata. Principalul motiv consemnat de amiralii niponi era forta portavioanelor aliate, cu care se vor mai confrunta in marile batalii de la Midway, Insulele Solomon, Insulele Santa Cruz si Marea Philippinelor. Tehnicitatea flotilei americane avea sa fie decisiva in singeroasele confruntari din Teatrul de Operatiuni din Pacific, care nu se vor opri decat dupa capitularea Japoniei din 15 august 1945.
PAUL IOAN
Comentarii