In istoria Americii de Sud este consemnata, printre altele, si prima relatare a unei revolte de sclavi din Lumea Noua. Aceasta rebeliune a fost legata de numele lui Miguel de Buria, un sclav care nu doar ca si-a recâstigat libertatea in urma conflictului, ci a cucerit si inimile tuturor sclavilor sud-americani de dupa el.
Putinele relatari istorice care exista sugereaza ca Miguel s-ar fi nascut undeva pe la 1510. Despre originile sale se cunosc putine lucruri, cu exceptia faptului ca era un sclav africant crestinat adus in Venezuela din San Juan, Puerto Rico, de catre conchistadorul Damien del Bario pentru a munci la minele de aur din San Felipe de Buria, pentru tot restul vietii, ca atâtea alte mii de sclavi.
Dar Miguel nu s-a impacat cu aceasta situatie si, profitând de nemultumirea generala a sclavilor fata de regimul de teroare si opresiune la care erau supusi, a declansat o revolta, având si sprijinul triburilor locale Jirajara. Administratorii minelor si stapânii de sclavi au fost ucisi, iar razvratitii si-au organizat asezari numite „cumbe” in muntii Cordillera de Merida.
In fruntea acestui stat neoficial s-a impus Miguel, care s-a proclamat rege si a domnit dupa obiceiurile africane intâlnite in copilarie, inainte de a fi luat in sclavie. El a instituit reguli draconice privind ordinea si disciplina si curând sute de sclavi au inceput sa fuga din minele de metale pretioase, dar si de pe plantatiile de indigo, zahar sau cacao (se estimeaza ca in Venezuela traiau, la acea data, circa 100.000 de sclavi negri) pentru a trai in acest prim „stat” liber din America de Sud.
Dar, desi asezarile in care sclavii fugiti se stabilisera erau adaposturi sigure, zona arida si muntoasa impiedica furnizarea de alimente, asa ca supusii „regelui Miguel” s-au vazut nevoiti sa atace plantatiile coloniale din zona de sub munte. Tensiunile create au determinat administratia coloniala spaniola sa intervina.
Se estimeaza ca Miguel dispunea de o forta de 1.500 de sclavi africani eliberati, mulatri, metisi sambo si nativi Jirajara. „Regatul” sau se intindea pe câteva sute de kilometri patrati, in jurul actualului oras Barquisimeto si se sprijinea pe fortificatii naturale din stânca, usor de aparat in cazul unui asalt. Miguel a domnit aici ca un rege, având ca regina tot o sclava eliberata, Guiomar, si chiar si un print mostenitor.
Adoptând tacticile de gherila ale indienilor Jirajara, oamenii regelui Miguel au dat lovituri crâncene spaniolilor, ucigând insa nu doar stapâni de sclavi si militari, ci si preoti si colonisti. Exasperata, administratia spaniola l-a trimis in regiune pe capitanul Diego de Losada, care in 1555 a atacat regatul Buria cu trupe bine inarmate. Dupa numeroase ciocniri minore, asaltul final asupra cetatii de stânca a sclavilor eliberati s-a incheiat odata cu uciderea lui Miguel, de catre o lovitura de arbaleta, in toiul luptei.
A urmat o veritabila vânatoare de oameni si toti barbatii prinsi au fost executati in aceeasi zi. Femeile si copiii – inclusiv Guiomar si fiul ei – au fost trimisi sa munceasca inapoi pe plantatii. Mostenirea regatului liber al lui Miguel de Buria avea sa inspire insa revolte ulterioare, iar triburile Jirajara vor reusi in cele din urma sa-i determine pe spanioli sa abandoneze plantatiile si minele din regiune.
GABRIEL TUDOR
Comentarii