Dintre toate conflictele care au marcat istoria omenirii, fara indoiala cel mai sangeros si mai crud a fost Al Doilea Razboi Mondial. Atrocitatile comise impotriva populatiei civile au atins, in acest razboi, dimensiuni fara precedent, de care s-au facut vinovate ambele tabere. Germanii au ucis circa 20 milioane de oameni, in lagare sau drept represalii, in zonele cucerite, Aliatii occidentali au bombardat orase fara obiective militare iar japonezii si sovieticii au pus la punct lagare pentru civili, in care au fost ucise, in total, peste 10 milioane de persoane. Frenezia ucigasa a dus adesea la acte socante, precum pariul facut de doi ofiteri japonezi, care si-au propus sa se intreaca intr-un domeniu macabru: cine decapiteaza cei mai multi oameni cu sabia.
Uzina mortii: Unitatea 731
In ultimele decenii s-a discutat foarte mult despre crimele comise de nazisti impotriva evreilor, trecandu-se insa, mai mult sau mai putin voit cu vederea atrocitatile la fel de cumplite la care s-au dedat japonezii in tarile asiatice ocupate inainte si in timpul razboiului. Experimentele cu arme biologice si chimice efectuate la asa-numita „Unitate 731”, avand drept cobai civili chinezi au starnit oprobiul general, atunci cand au fost dezvaluite. La fel, actele de canibalism comise de soldatii japonezi, ca si violurile in masa din Coreea si China. Dupa cum se stie, „Unitatea 731” a fost principalul loc de dezvoltare si testare a armelor biologice, de catre japonezi.
Savantii de aici au incercat sa promoveze ideea de superioritate rasiala nipona si au realizat experimente absolut ingrozitoare, de vivisectii, infestare cu virusi sau paraziti, pe prizonierii chinezi, coreeni, mongoli si rusi. Estimarile efectuate dupa razboi sugereaza ca aproape 200.000 de oameni si-au pierdut viata, in chinuri terifiante, aici. Geniul rau al acestei unitati a fost generalul Shiro Ishii, un om de un sadism greu de imaginat, care a folosit pe post de cobai copii, femei insarcinate sau batrani.
Spre deosebire de criminalii nazisti, spanzurati la Nürnberg, medicii unitatii 731 au beneficiat de clementa ocupantilor americani: intuind foloasele pe care le-ar fi putut trage de pe urma cercetarilor biologice si imunologice realizate deja de Ishii, generalul MacArthur a insistat ca acesta sa primeasca imunitate si sa nu fie judecat pentru crime de razboi. Asa se face ca Ishii a fost adus la Maryland si instalat intr-un laborator, unde si-a continuat netulburat activitatea stiintifica, in folosul americanilor. Se presupune ca multe dintre actualele arme biologice isi au originea in experimentele socante facute de Ishii.
Masacrul de la Nanjing
Un alt incident pentru care nimeni nu a fost tras la raspundere s-a petrecut la Nanjing, pe atunci capitala a Chinei, la 13 decembrie 1937. Dupa ce au cucerit orasul, japonezii au comis, timp de mai multe saptamani, fapte terifiante: de la crime, violuri, incendieri, jafuri, carora le-au cazut victime in egala masura militari si civili. Desi executiile au debutat sub pretextul eliminarii soldatilor chinezi deghizati in civili, un mare numar de persoane nevinovate au fost intentionat ucise, multe dintre ele fiind mai intai torturate sau violate.
Potrivit informatiilor adunate de Tribunalul Militar International pentru Orientul Extrem, intrunit dupa razboi, aproape 200.000 chinezi ar fi fost ucisi in evenimentele din iarna anului 1937, fiind identificate, in gropi comune, ramasitele pamantesti a mai bine de trei sferturi dintre ei. In cursul acestui masacru a avut loc un episod mai putin popularizat, reflectand sadismul de care au dat dovada unii militari niponi. Chestiunea a iesit la iveala abia in anii ’70, deci la cateva decenii dupa razboi si a repus pe tapet problema crimelor comise de japonezi in China.
A fost un episod dureros pentru multi japonezi, care refuzau sa accepte ca unii compatrioti ai lor au putut savarsi asemenea grozavii. Dar despre ce este vorba? Despre un pariu facut de doi ofiteri niponi care au hotarat sa vada care dintre ei poate ucide mai multi oameni cu sabia. Ofiterii, pe nume Toshiaki Mukai si Tsuyoshi Noda, si-au propus asta inainte de a intra in Nanjing, deci crimele lor au fost, intr-un fel, un preambul al masacrului din capitala. Pe drumul spre oras, Mukai si Noda au inceput sa-si aleaga la intamplare victimele, dintre civilii chinezi, pe care ii decapitau dintr-o singura lovitura cu sabia, inainte ca acestia sa apuce sa se dezmeticeasca.
„Hyakunin-giri kyoso”
Vestea despre „isprava” celor doi ofiteri a ajuns la Tokyo, unde doua importante cotidiene, Osaka Mainichi Shimbun si Tokyo Nichi Nichi Shimbun, au inserat-o, ca fapt divers, in paginile lor, in numerele din 30 noiembrie, respectiv 13 decembrie 1937. Nici unul dintre ofiteri nu a fost insa pedepsit, nici macar mustruluit de superiorii sai. De altfel, militarismul japonez impunea si incuraja o atitudine dura manifestata fata de „rasele inferioare”, precum chinezii, considerati niste sclavi de care stapanii japonezi puteau dispune dupa bunul plac. „Hyakunin-giri kyoso” – intr-o traducere aproximativa „uciderea a o suta de oameni folosind sabia” s-a incheiat fara un castigator anume, cei doi protagonisti sustinand ca ar fi depasit cu mult cifra de 100 de victime, dupa patrunderea armatei japoneze in Nanjing, cand ei au participat activ la masacrul ce a urmat.
Ca atare, pentru a transa o decizie, ei au pus alt pariu: cine ucide primul 150 de persoane cu sabia. Pentru a nu mai exista dubii, Mukai si Noda au hotarat ca de asta data sa-si decapiteze victimele si sa se fotografieze cu capatele lor retezate, drept dovada. Dupa razboi, articolele din ziarele nipone au atras atentia Tribunalului Militar International pentru Orientul Indepartat si curand dupa aceea, cei doi ofiteri, acuzati oficial de crime de razboi, au fost extradati in China. Aici au fost judecati sumar de un tribunal din Yuhuatai si au fost condamnati la moarte prin spanzurare, pedeapsa fiind executata a doua zi dupa citirea sentintei.
Verdictul care a facut dreptate
In 1967, Tomio Hora, profesor de istorie la Universitatea Waseda, a publicat un document de 118 pagini, referitor la evenimentele din Nanjing, fapt ce a declansat vii discutii in presa nipona. In vreme ce nationalistii sustineau ca multe dintre crimele mentionate in raport fusesera inventate, pentru a blama pe nedrept armata japoneza, istoricii niponi si occidentali au dat un verdict transant: povestea era reala. Dar lucrurile nu s-au oprit aici: in aprilie 2003, familiile lui Toshiaki Mukai si Tsuyoshi Noda au dat in judecata ziarele japoneze care publicasera articolele despre cei doi militari, sustinand ca povestea fusese inventata de reporterii lor, in cautare de senzational.
Rudele ofiterilor executati au cerut revizuirea procesului si daune morale de 36 milioane yeni (circa 300.000 dolari). Judecatorul Akio Doi a respins insa cererea, argumentand ca exista numeroase marturii ce atesta veridicitatea pariului incheiat, printre care propriile declaratii ale celor incriminati. S-a pus astfel capat unei controverse ce durase mai multe decenii si care, rezolvata altfel, ar fi dat apa la moara revizionistilor.
GABRIEL TUDOR
Comentarii