Una dintre cele mai indelungate crize generate de luare de ostatici la o ambasada s-a produs in Lima, capitala statului Peru, incepand cu 17 decembrie 1996. Atunci, dupa asaltul unor teroristi din rindul Miscarii Revolutionare Tumac Amaro (sau „Tupamaros”) asupra ambasadei Japoniei in Peru, ostaticii au trebuit sa reziste mai mult de patru luni, pana cand au fost eliberati de trupele de comando ale Armatei peruviene. Drama a fost reflectata in presa din toata lumea si se spera ca prizonieratul prelungit (126 de zile) se va termina in mod pasnic. Dar nu a fost deloc asa.
„Nici un terorist in viata!”
In seara zilei de 17 decembrie 1996, la ora 20,20, 14 membri ai gruparii numite Miscarea Revolutionara Tupamaros (MRT), de orientare stanga, au provocat explozii in gardul gradinii din spatele ambasadei (de fapt era resedinta ambasadorului Japoniei in Peru, Morihisa Aoki) si au navalit pe acolo in mijlocul unei petreceri care se desfasura sub paza a 300 de politisti si gardieni. Era vorba despre celebrarea aniversarii zilei de nastere a imparatului Japoniei, Akihito, care implinea 63 de ani. Erau prezente sute de persoane de rang inalt, diplomati si membri ai guvernului, inalti oficiali ai armatei etc. Dupa primele momente de haos – in care teroristii s-au organizat la etajul al doilea al cladirii principale –, majoritatea persoanelor au fost eliberate (in principal femeile), ramanand prizonieri 72 de barbati. Printre acestia se aflau lideri ai Securitatii peruane si chiar seful fortelor antiteroriste.
Presedinte al Perului era atunci Alberto Fujimori. Acesta a aparut la televiziune, a condamnat actiunea MRT dar a spus ca va cauta o solutie pasnica. Insa liderul Tupamaros, Nestor Cerpa Cartolini, a prezentat in media o lista a revendicarilor pe care Fujimori nu a vrut sa o accepte. Teroristii cereau eliberarea activistilor MRT din inchisoare (inclusiv sotia lui Cerpa), imbunatatirea conditiilor din inchisori, reforme economice liberale… Fujimori a inceput discutii cu privire la solutiile crizei, el consultandu-se si cu prim-ministrul Japoniei, Ryutaro Hashimoto, in Canada. Se spune ca a discutat si cu Fidel Castro, pentru eventualul azil politic acordat teroristilor de stanga (si adepti ai lui Che Guevara). Armata peruana se pregatea intre timp pentru un „plan militar” (cum s-a zvonit in presa). Se facea mult zgomot in jurul ambasadei, pentru a acoperi zgomotul facut pentru saparea de tunele dinspre casele invecinate.
Foarte important: in sticle si mancare, autoritatile inzestrasera prizonierii cu camere video minuscule, pentru a se sti pozitiile persoanelor din interior. Dupa incetarea discutiilor cu teroristii, la 22 aprilie 1997, la ora 15,23, 30 de membri ai trupelor de comando ale Armatei au provocat mai multe explozii in cladire, iar prin gaurile facute au navalit inauntru. Si prin tunele au intrat militari care au blocat fuga teroristilor… Au murit in schimbul de focuri doi militari, un ostatec si toti cei 14 membri MRT, caci presedintele Fujimori ordonase: „Nici un terorist in viata!”
Controverse
Solutia aleasa de Fujimori a fost criticata de unii (Mexic), iar din partea rudelor membrilor Tupamaros au existat acuzatia conform careia mai multi teroristi au fost de fapt executati in spatele cladirii. S-a deschis chiar un proces, dar acuzele au fost demontate si Fujimori a devenit atunci „erou national”.
PAUL IOAN
Comentarii