Primul Razboi Mondial, numit de istorici si "Marele Razboi", a debutat la 4 august 1914, cand Imperiul German a invadat Luxemburgul si Belgia, tari neutre. Din acel moment, marea problema a conflagratiei mondiale a fost urmatoarea: cand va intra in razboi o alta tara neutra, SUA. Prin presedintele Woodrow Wilson, marea putere de peste ocean a vrut sa-si conserve cu orice pret neutralitatea. Dar n-a putut rezista provocarilor germane decat pana in 1917. In acel an, la 6 aprilie, Congresul SUA declara razboi Imperiului German condus de kaiserul Wilhelm al II-lea.
Atrocitati de neuitat
Pentru presedintele democrat Wilson (ales prima oara in 1912), opinia publica era foarte importanta. Poporul american era in mare majoritate pentru neutralitate, fapt care ii aducea avantaje economice mari, facand comert intens cu toti beligerantii. Numai ca principiile acestei atitudini au fost puternic zdruncinate de mai multe actiuni inacceptabile ale Germaniei. Astfel, prima mare provocare a fost invadarea Luxemburgului (in doua zile) si apoi a Belgiei. Prusia si apoi Imperiul German (continuatorul regatului) aveau tratat de neutralitate cu Belgia (inca din 1839, reinnoit si in 1907), dar cancelarul Theobald von Bethmann-Hollweg l-a considerat "o fituica". Aplicand un plan mai vechi prin care trebuiau anihilate fortele franceze din est, kaiserul ordona ocuparea teritoriului belgian. Aici s-au comis atrocitati indescriptibile, fiind ucisi peste 6.000 de oameni si fiind distruse zeci de mii de proprietati – sub pretextul cautarii "luptatorilor singuratici". Se spune ca in provincia Brabant, calugaritele au fost declarate spioane, dezbracate si violate. Astfel de atrocitati s-au repetat si-n alte zone… In 2001, un inalt demnitar german a depus o placa comemorativa in amintirea victimelor inocente ale "barbariei germane".
Dar SUA nu au reactionat decat atunci cind transporturile comerciale catre clientii din Europa erau puse in primejdie. Marea Britanie si Franta voiau sa infometeze Germania (ceea ce au reusit spre finele razboiului), iar kaiserul voia acelasi lucru. Insa dincolo de toate sicanele puse navelor SUA care circulau pe Atlantic, submarinele germane erau cele mai periculoase. Ele periclitau integritatea vaselor comerciale, caci SUA trimiteau munitie (usoara) amestecata cu alte produse neutre si numerosi pasageri. Kaiserul si generalii sai s-au abtinut o vreme sa atace altfel de convoaie, daca nu erau siguri ca e vorba de ajutor de razboi. Dar ordinele erau mereu contrazise de informatiile de la fata locului. Si asa s-a ajuns la una dintre cele mai mari catastrofe navale mondiale: scufundarea navei de linie "Lusitania". La 7 mai 1915, un torpilor german a distrus in 18 minute vasul. Au murit 1.198 de oameni, iar 761 au fost salvati. Reactia internationala a fost pe masura, nemtii fiind blamati de propaganda intensa dusa in Anglia. La bord existau, totusi, mitraliere si munitie. Controversele continua si astazi.
Alegeri castigate de pacifisti
Cu toate provocarile Imperiului German, sloganul cu care a castigat un nou mandat Woodrow Wilson a fost "Nu intram in razboi!". Era anul 1916 si pentru SUA contau afacerile. Pe asta miza si kaiserul, care nu credea ca americanii sunt pregatiti de razboi. In consecinta, politica agresiva germana in Atlantic s-a intetit. Submarinele au inceput sa blocheze vasele SUA catre Anglia, afectandu-le comertul. Sloganul lui Wilson s-a schimbat: "Razboi pentru salvarea democratiei!" si SUA intra in razboi abia la doi ani de la scufundarea "Lusitaniei", cand au murit si 128 de americani.
PAUL IOAN
Comentarii