Initial, Saturnalia era celebrata intr-o singura zi, pe 17 decembrie, prin sacrificii, amplasarea unui pat – numit lectisernium – in fata templului lui Saturn si dezlegarea rituala a franghiilor ce legau statuia zeului de soclu, in restul anului. Pe langa ceremoniile publice, exista o serie de serbari private si obiceiul de a face daruri celor dragi (saturnalia et sigillaria).
Jocurile de noroc se practicau atunci fara oprelisti si chiar si sclavii puteau participa la ele. Sarbatoarea era un prilej pentru ca toata populatia Imperiului sa manance, sa bea si sa se distreze. Era singura data cand pana si scortosii senatori renuntau la togele lor, pentru a purta un vesmant mult mai lejer, numit synthesis iar boneta libertilor – pileus – era purtata de oricine, ca semn ca in acea zi toti erau egali. Sclavii erau iertati de pedepse si li se permitea sa-si trateze stapanii cu obraznicie, chiar sa-i ia peste picior, iar acestia erau obligati sa-i serveasca la masa, unde unul dintre scaune era ocupat, in mod obligatoriu, de o statuie a zeului Saturn.
Farse pe seama puternicilor zilei
Inca din primii ani ai manifestarii se alegea un maestru de ceremonii, numit Saturnalicius princeps, care stabilea programul jocurilor si farsele ce urmau a fi facute, mai ales puternicilor zilei. Tot el le dadea mesenilor porunci cu tente comice, punandu-i sa execute cele mai bizare lucruri, ceva in genul poruncilor pe care adolescentii si le dau in zilele noastre, la carti. Desigur, mesenii nu se suparau, indiferent la ce umilinte ar fi fost supusi, pentru ca o atitudine negativa din partea lor ar fi dus la infurierea lui Saturn. Salutul convivilor era „Io, Saturnalia!”, adica „slava lui Saturn”, zeul catre care romanii priveau cu melancolie, amintindu-si de vremurile de odinioara, cand toti oamenii erau egali.
Cu timpul, sarbatoarea s-a extins, ajungand, in preajma inceputului erei crestine sa dureze o saptamana intreaga. Sobrul Augustus a redus-o la trei zile iar Caligula, cu toata aplecarea lui spre petreceri monstruoase, n-a acceptat ca Saturnalia sa dureze mai mult de cinci zile. Din fericire pentru romanii amatori de petreceri, pe tron a venit Nero, care a extins din nou durata sarbatorii la o saptamana. Tot acest imparat, pe care istoricii contemporani lui, dar si majoritatea celor moderni, inca il considera pe nedrept un monstru ajuns din intamplare pe tronul Cezarilor, a dat dovada de o imaginatie extraordinara, inventand farse spectaculoase, pentru a celebra in felul lui original Saturnalia.
Casatoria cu libertul Sporus
De departe cea mai ingenioasa farsa de Saturnalia, pusa la cale de Nero, a fost casatoria sa cu libertul Sporus, considerata de multi drept o dovada a nebuniei imparatului. Evenimentul se producea la putina vreme dupa disparitia iubitei sotii a lui Nero, Poppaea Sabina, ucisa chiar de imparat, intr-un moment de furie. Multi au crezut ca Nero isi pierduse cu desavarsire mintile, din moment ce il castrase pe libert si, bazandu-se pe asemanarea uimitoare a acestuia cu fosta lui sotie, realizase un simulacru de casatorie cu respectarea tuturor traditiilor romane in acest sens. Subiectivi, autorii antici evita sa mentioneze ca episodul avea loc de Saturnalii, o vreme a farselor, si ca Nero era renumit pentru ideile sale ingenioase, in asemenea prilejuri.
O egalitate care nu dureaza vesnic
Ca imparatul-artist nu avusese nici o clipa intentia de a da acestei nunti incredibile o tenta serioasa o dovedeste numele primit de libert – Sporus (samanta, in limba latina). Ce paradox mai mare pentru un sclav care fusese castrat, deci nici prin absurd n-ar mai fi putut procrea… Din pacate pentru Nero, farsa lui geniala n-a fost inteleasa (sau poate n-a vrut sa fie inteleasa) de contemporani, care i-au facut ceea ce am numi noi astazi „presa negativa”, creandu-i renumele unui corupator al normelor romane. Poate insa ca singura greseala a fiului Agrippinei a fost ca neglijase un avertisment proverbial, dat mai ales sclavilor ce-si luau nasul la purtare, dar valabil, fara indoiala, si in cazul lui: Non semper Saturnalia erunt – Saturnaliile nu dureaza vesnic…
GABRIEL TUDOR
Comentarii