Sa incepem periplul nostru prin lumea testamentelor excentrice cu Virgiliu, renumitul poet antic, autor al epopeii nationale a romanilor, Eneida. Inainte de a muri, furios ca nu reusise sa incheie decat 12 carti din opera proiectata (spre deosebire de cele 24 ale Iliadei homerice), poetul i-a conjurat, de pe patul de moarte, pe apropiatii sai, sa-i arda opera si doar interventia imparatului Augustus, marele sau protector, l-a determinat pe Virgiliu sa se razgandeasca, oferindu-ne sansa sa-i citim si azi superbele versuri. Un alt titan al literaturii, William Shakespeare, a avut o ultima dorinta mai prozaica – probabil fiindca el isi facuse planul la scris, ar spune carcotasii: de a se lasa patul in care dormise singur, in ultimii ani de viata, vaduvei sale, Anne Hathaway. Chiar daca ne bufneste rasul la o asemenea cerere, daca am fi trait in vremea bardului de la Stratford-upon-Avon nu am mai fi asa de ironici, intrucat pe atunci un pat „sanatos”, din lemn de brad si mai ales fara purici in saltea valora o avere… Desigur, vointa i-a fost indeplinita si posteritatea s-a temut atat de epitaful scris de insusi Shakespeare, pentru a-i impodobi mormantul – „Binecuvantat fie omul ce va cruta aceste pietre/Dar blestemat acela ce odihna imi va tulbura” – incat, atunci cand Anne a murit, dupa sapte ani, nu au indraznit sa-i ingroape trupul alaturi de al „titanului”!
Fara baticuri negre si alte „absurditati”!
Sa mai facem cativa pasi pe scara istoriei si sa ajungem in secolul XIX, cand, in 1870, presimtindu-si sfarsitul aproape, Charles Dickens isi face testamentul si cere sa nu aiba parte de funeralii publice, ba mai mult, in afara familiei si prietenilor nimeni sa nu fie informat asupra locului mormantului sau! In plus, nu voia ca participantii la funeralii sa poarte „baticuri negre, pelerine, jobene sau alte asemenea absurditati revoltatoare”. Dar dorinta nu i-a fost respectata si lui Dickens i s-au organizat funeralii nationale, cu un fast exorbitant: omul care avusese tot ce dorise in viata nu primise nimic din ce voia de la moarte…
Napoleon a plecat la ceruri complet chel…
Parinte al diplomatiei americane si in acelasi timp reputat savant, Benjamin Franklin a fost toata viata un om econom, chivernisit, de o modestie rar intalnita. Intuind prea bine ca fiica nu-i mosteneste firea, el i-a cerut acesteia, pe patul de moarte, sa-i promita ca nu va face niciodata risipa de bani si nu se va etala cu bijuterii „care sunt o placere desarta si nefolositoare”. Batranul intelept avea motivele lui sa-i ceara asta: cand fusese ambasador in Franta primise un portret al regelui Ludovic XVI, tabloul fiind incrustat cu nu mai putin de 408 diamante, care i-ar fi putut ispiti fiica…
Ultima cina
Harry Houdini, cel mai celebru iluzionist al tuturor timpurilor, un personaj fascinant, la a carui glorie Copperfield sau Blaine inca tanjesc, si-a manifestat si el o socanta ultima dorinta. Cum in ultimii ani de viata, devenise interesat de sedintele de spiritism, dupa disparitia mamei sale, a participat la cateva seance-uri, dar si-a dat seama ca mediumii sunt niste sarlatani. Pentru a dovedi totusi ca este posibila comunicarea cu mortii, el a lasat sotiei, inainte de a muri, in chip absurd, din cauza inflamarii apendicelui, o lista cu zece cuvinte selectate la intamplare, pe care el avea sa i le comunice dupa moarte. Femeia urma sa deschida apoi lista secreta si sa compare cuvintele. Dar Houdini a ramas, pe lumea cealalta, cu desavarsire tacut…
GABRIEL TUDOR
Comentarii