Testamentele unor oameni excentrici

Respectate adesea cu o teama aproape superstitioasa, ultimele dorinte ale muribunzilor constituie de obicei reflectarea stradaniilor lor de o viata, imperative lasate cu limba de moarte urmasilor, precum si delimitarea mostenirilor acordate acestora. Pe langa specificatii banale, testamentele contin insa si dorinte bizare, cu atat mai interesante atunci cand vin din partea unor personalitati.

Patul, cel mai bun prieten al omului

    Sa incepem periplul nostru prin lumea testamentelor excentrice cu Virgiliu, renumitul poet antic, autor al epopeii nationale a romanilor, Eneida. Inainte de a muri, furios ca nu reusise sa incheie decat 12 carti din opera proiectata (spre deosebire de cele 24 ale Iliadei homerice), poetul i-a conjurat, de pe patul de moarte, pe apropiatii sai, sa-i arda opera si doar interventia imparatului Augustus, marele sau protector, l-a determinat pe Virgiliu sa se razgandeasca, oferindu-ne sansa sa-i citim si azi superbele versuri. Un alt titan al literaturii, William Shakespeare, a avut o ultima dorinta mai prozaica – probabil fiindca el isi facuse planul la scris, ar spune carcotasii: de a se lasa patul in care dormise singur, in ultimii ani de viata, vaduvei sale, Anne Hathaway. Chiar daca ne bufneste rasul la o asemenea cerere, daca am fi trait in vremea bardului de la Stratford-upon-Avon nu am mai fi asa de ironici, intrucat pe atunci un pat „sanatos”, din lemn de brad si mai ales fara purici in saltea valora o avere… Desigur, vointa i-a fost indeplinita si posteritatea s-a temut atat de epitaful scris de insusi Shakespeare, pentru a-i impodobi mormantul – „Binecuvantat fie omul ce va cruta aceste pietre/Dar blestemat acela ce odihna imi va tulbura” – incat, atunci cand Anne a murit, dupa sapte ani, nu au indraznit sa-i ingroape trupul alaturi de al „titanului”!

Fara baticuri negre si alte „absurditati”!

    Sa mai facem cativa pasi pe scara istoriei si sa ajungem in secolul XIX, cand, in 1870, presimtindu-si sfarsitul aproape, Charles Dickens isi face testamentul si cere sa nu aiba parte de funeralii publice, ba mai mult, in afara familiei si prietenilor nimeni sa nu fie informat asupra locului mormantului sau! In plus, nu voia ca participantii la funeralii sa poarte „baticuri negre, pelerine, jobene sau alte asemenea absurditati revoltatoare”. Dar dorinta nu i-a fost respectata si lui Dickens i s-au organizat funeralii nationale, cu un fast exorbitant: omul care avusese tot ce dorise in viata nu primise nimic din ce voia de la moarte…
 

  Mult mai ascultatori au fost executorii testamentari ai lui George Bernard Shaw, desi acesta, inversunat adversar al religiei, a poruncit sa nu i se organizeze nici o slujba religioasa si sicriul sau sa nu poarte pe el „crucea sau oricare alt instrument de tortura, ori simboluri ale sacrificiilor sangeroase”. In plus, scriitorul irlandez, care inventase un alfabet fonetic al limbii engleze, avand 40 litere, a lasat prin testament o importanta suma de bani pentru promovarea ideii sale. Cum o comisie academica a decis ca alfabetul era imposibil de pus in practica, banii au fost impartiti intre British Museum, National Gallery of Ireland si Royal Academy of Dramatic Art.

Napoleon a plecat la ceruri complet chel…

    Parinte al diplomatiei americane si in acelasi timp reputat savant, Benjamin Franklin a fost toata viata un om econom, chivernisit, de o modestie rar intalnita. Intuind prea bine ca fiica nu-i mosteneste firea, el i-a cerut acesteia, pe patul de moarte, sa-i promita ca nu va face niciodata risipa de bani si nu se va etala cu bijuterii „care sunt o placere desarta si nefolositoare”. Batranul intelept avea motivele lui sa-i ceara asta: cand fusese ambasador in Franta primise un portret al regelui Ludovic XVI, tabloul fiind incrustat cu nu mai putin de 408 diamante, care i-ar fi putut ispiti fiica…
    

Cam la fel a gandit, se pare, si John B. Kelly, un personaj despre care cu siguranta nu ati auzit. Daca va vom spune insa ca pe fiica lui o chema Gene si a fost romantica si nefericita principesa de Monaco, Grace Kelly, cu siguranta veti stii despre cine e vorba. John Kelly a fost nu doar de trei ori medaliat olimpic la canotaj ci si un foarte bogat om de afaceri, cu un simt al umorului iesit din comun. In testamentul sau, el i-a cerut fiicei sale, impatimita dupa rochii scumpe si bijuterii, sa nu ruineze principatul de Monaco prin cheltuielile sale exagerate!
  

 Stiati care a fost ultima dorinta a lui Napoleon? Lasand deoparte monumentalul sau testament, care se intinde pe zeci de pagini, in Memorialul de la Sf. Elena, al lui Las Cases, imparatul francezilor a mai vrut ceva: ca dupa moarte, capul sa-i fie ras si suvitele de par daruite prietenilor sai. Printr-o curioasa intamplare, chiar aceste suvite, in care s-a gasit o cantitate foarte mare de arsenic, i-au determinat pe unii istorici sa presupuna ca Napoleon ar fi fost otravit cu buna stiinta de catre englezi.

Ultima cina

    Harry Houdini, cel mai celebru iluzionist al tuturor timpurilor, un personaj fascinant, la a carui glorie Copperfield sau Blaine inca tanjesc, si-a manifestat si el o socanta ultima dorinta. Cum in ultimii ani de viata, devenise interesat de sedintele de spiritism, dupa disparitia mamei sale, a participat la cateva seance-uri, dar si-a dat seama ca mediumii sunt niste sarlatani. Pentru a dovedi totusi ca este posibila comunicarea cu mortii, el a lasat sotiei, inainte de a muri, in chip absurd, din cauza inflamarii apendicelui, o lista cu zece cuvinte selectate la intamplare, pe care el avea sa i le comunice dupa moarte. Femeia urma sa deschida apoi lista secreta si sa compare cuvintele. Dar Houdini a ramas, pe lumea cealalta, cu desavarsire tacut…
  

 O ultima dorinta la fel de ciudata a avut si milionarul american John Bowman. Moartea sotiei si a celor doua fiice ale sale l-au adus pe acest bogatas in pragul nebuniei si el a devenit, ca si Houdini, un apropiat al cercurilor spiritiste. Convins ca dupa moartea lui, toata familia se va reincarna, laolalta, magnatul a lasat prin testament suma de 500.000 de dolari, pentru ca servitorii sa-i intretina luxoasa resedinta si sa ii astepte permanent cu masa calda, in cazul in care familia s-ar fi intors flamanda de pe lumea cealalta…

GABRIEL TUDOR