Philip al II-lea (1165-1223) a fost fiul lui Ludovic al VII-lea si al Adelei de Champagne, iar pentru ca a fost nascut tarziu (tatal avea 45 de ani) a fost supranumit si „Cel daruit de Dumnezeu”. El a fost primul monarh care si-a luat titlul de „rege al Frantei”. In timpul domniei sale a crescut prosperitatea clasei de mijloc si s-a intarit stabilitatea tarii, printr-o conducere foarte bine organizata. Tatal sau a murit pe cand era adolescent si totusi, la 15 ani a fost incoronat. Nu se stie daca violenta era o trasatura de caracter, dar el a pornit imediat conflictele armate pentru marirea domeniilor regale, in special impotriva nobililor din Flandra.
Anglia, dusmanul-tinta
Un mare obiectiv pentru Franta acelor vremuri era recuperarea teritoriilor franceze supuse englezilor, Normandia si Aquitania. In acest sens, sub pretextul ca regele Angliei Henry al II-lea nu are urmasi, a izbucnit un razboi cu acesta. Precaut, Philip si-a luat drept aliati chiar pe fiii suveranului Angliei, Richard Inima de Leu si John Fara Tara.
Razboiul cu Anglia din acea perioada nu s-a finalizat din cauza unui eveniment care a zguduit Occidentul: sultanul Saladin cucerise Ierusalimul (1187) si cazuse Primul Regat al Ierusalimului (infiintat in 1099, dupa Prima Cruciada). In consecinta, a fost organizata Cruciada a Treia (1189-1192), in care Philip al II-lea s-a aliat cu Richard Inima de Leu si Frederick I Barbarossa (regele Sfantului Imperiu Roman).
Dar dupa ce cruciatii au cucerit Acra (nordul Israelului de azi), Philip s-a imbolnavit de dizenterie. A revenit in tara si a reinceput tentativele de a cuceri Normandia. A intrat in conflict cu Richard Inima de Leu si ulterior a pregatit o invazie in Anglia. Ii trebuiau aliati si papa a fost de partea sa, mai ales ca intrase in conflict cu regii Angliei (pentru numirea episcopului de Canterbury).
Aventuri maritale
A doua sotie a lui Philip al II-lea a fost frumoasa Ingeborg, fiica regelui Danemarcei. Philip a refuzat s-o incoroneze si suveranul francez a intrat in conflict cu Danemarca si cu papa (care refuza sa anuleze casatoria). Suparat, regele a inchis-o intr-o manastire. A vrut sa se insoare apoi cu Margaret de Geneva, dar aceasta a fost rapita pe drumul spre Paris. In final, Philip s-a decis sa o ia de sotie pe Agnes de Merania, cu care a avut trei copii.
Aventurile maritale ale lui Philip al II-lea s-au terminat atunci cand a avut nevoie de sprijinul papei. Pentru a se impaca cu papa Innocent al III-lea, casatoria cu Agnes a fost anulata si Ingeborg a fost chemata de la manastire ca sa-si reia rolul de sotie. Victoriile sale din razboiul cu regii Angliei s-ar fi datorat si acestei manevre. Succesele in bataliile contra dusmanului clasic, Anglia, au consolidat puterea regala in Franta si au permis instaurarea unei „monarhii de drept divin”, absolutista si autoritara.
PAUL IOAN
Comentarii