De-a lungul mileniului II, au fost trei tentative de a invada teritoriul insular al Angliei, toate având acelasi deznodamânt. In ordine cronologica, liderii statelor care au dorit sa puna piciorul pe teritoriul Albionului au fost Filip al II-lea al Spaniei, Napoleon Bonaparte si Adolf Hitler. Dintre acestia, doar regele Spaniei si imparatul Frantei au fost foarte aproape de a infrunta rezistenta navala engleza.
Invincibila Armada
Spre finele secolului XVI, regele Filip al II-lea al Spaniei facuse o mutare strategica foarte importanta pentru puterea navala si economica a tarii sale. El ocupase regatul Portugaliei si coloniile acesteia devenisera spaniole. Lumea Noua, cu bogatele ei resurse naturale, parea mai usor de controlat. Dar Filip primeste o lovitura grea din partea Angliei, care ajuta provinciile olandeze (Tarile de Jos) sa iasa de sub tutela Spaniei. Cu alte cuvinte, puterea navala a englezilor era in crestere, fapt concretizat si prin jafurile facute de corsarii englezi in beneficiul Coroanei Angliei. Mai mult, unul dintre cei mai indrazneti corsari, Francis Drake, facuse ravagii in porturile spaniole Vigo si Cadiz.
Decis sa reduca forta navala engleza, Filip al II-lea mobilizeaza „Cortesurile” si pe marii bogatasi ai familiei germane Fugger sa strânga bani pentru formarea „Invincibilei Armada” – asa cum o numea mândru suveranul. In anul 1588, marea flota spaniola avea 130 de nave cu 20.000 de soldati (in afara echipajelor), peste 2.500 de tunuri si peste 2.100 de vâslasi. Comandantul flotei devenise Diego Flores de Valdez. Acesta urma sa faca jonctiunea cu ambarcatiunile aliate din Tarile de Jos, conduse de ducele de Parma.
Flota engleza nu se autointitula „Invincibila”, insa navele rapide conduse de Charles H. Effingham, Francis Drake si John Hawkins au invins greoaiele galioane spaniole, provocându-le pierderi uriase. Anglia devenea treptat „stapâna marilor si oceanelor”. Era anul 1588.
O idee mareata a lui Napoleon
Pentru a contracara coalitiile europene formate pentru a-l distruge, Napoleon Bonaparte era obsedat de ideea mareata de a destabiliza si chiar de a invada Anglia. In consecinta, facuse deja o tentativa invadând Irlanda in 1796, fara succes. Dar Napoleon renunta greu la gândul unei mari victorii. A format „Armata franceza pentru Anglia” in nordul tarii, dar invazia propriu-zisa a fost amânata din cauza concentrarii sale pentru Campania din Egipt si a luptelor contra Austriei. Planurile de invazie au prins contur abia in 1805, când in nordul Frantei s-au strâns peste 200.000 de oameni. Flotila nationala si barjele necesare trecerii Canalului Mânecii erau pregatite.
Pentru prima oara in istorie, Napoleon prevazuse si o invazie din aer, cu ajutorul baloanelor cu aer cald purtatoare de trupe. Sefa incredibilei „flotile aeriene” era aeronauta Sophie Blanchard, prima femeie „balonista”. Fondurile proveneau din vânzarea statului Louisiana catre americani, pentru 236 milioane dolari (echivalent 2014). Dar proiectele imparatului privind manevrele flotelor venite din Toulon si Brest, ca si ajutorul spaniol s-au naruit treptat, iar vântul intorcea baloanele inapoi. Napoleon a renuntat definitiv la invazia Angliei dupa ce Anglia, cu Horatio Nelson in frunte, invinge umilitor Franta in Batalia de la Trafalgar (21 octombrie 1805).
PAUL IOAN
Comentarii