Despre tirani s-a spus adesea ca nu se nasc, ci se fac, cu alte cuvinte ei nu apar pe lume „nascuti asasini”, ci devin astfel, din cauza conjuncturilor aparute in cursul vietilor lor. Nimeni nu contesta ca exista un destin care pare sa-i calauzeasca pe acesti oameni, condamnati altfel la anonimat. Dar ce anume determina schimbarea radicala ce-i transforma din oameni obisnuiti in despoti fara mila si scrupule este greu de spus… V-ati intrebat vreodata ce ar fi fost dictatorii zilelor noastre daca n-ar fi ajuns sa simta niciodata gustul dulce, imbatator, al puterii?
Hitler, pictorul
Inainte de a ajunge cel mai hulit dictator din istoria omenirii, responsabil de disparitia fizica a zeci de milioane de pamanteni, Adolf Hitler a fost indragostit de pictura; era de altfel convins ca va ajunge un artist celebru si habar nu avea de politica. Va ajunge aici doar din intamplare, vazand ca e un bun mijloc de refulare a resentimentelor, frustrarilor si permanentului sau complex de inferioritate.
Orfan de tata, a crescut intr-o saracie lucie si ca sa se intretina, picta reproduceri dupa carti postale si le vindea turistilor. Respins de doua ori de la admiterea la Academia de Arte, pentru „lipsa de talent”, el a suferit o mare deceptie, agravata de disparitia mamei sale, singura fiinta despre care, am putea spune, a fost vreodata atasat. Bantuit de ganduri de sinucidere, Hitler a sfarsit prin a se adaposti in aziluri destinate oamenilor strazii si a manca la cantina saracilor.
Din acest moment dateaza ura lui impotriva evreilor, categorie sociala bine reprezentata in Germania acelor timpuri si ducand o existenta imbelsugata; Hitler va pune in seama evreilor toate nefericirile personale si toata drama Germaniei. Inrolat in armata, ca voluntar, in timpul primului razboi mondial, a fost ranit de mai multe ori si s-a luptat cu vitejie, fiind decorat pentru faptele sale de arme. Dupa razboi, s-a alaturat miscarilor extremiste, revansarde si, prin demagogie si un irezistibil talent oratoric a ajuns sa-si convinga compatriotii ca ar fi „omul providential” pentru salvarea Germaniei pe care insa, dimpotriva, o va arunca in haos…
Mussolini, scriitorul
Multi dictatori au pretins veleitati literare, desi este clar ca lucrarile scrise in numele lor aveau in spate cu totul alti autori. Asa, de pilda, Stalin a semnat brosuri de genul „Construirea colhozurilor”, Mao Dzedong faimoasa „Carticica Rosie”, iar Hitler nu mai putin celebra „Mein Kampf”. Dintre toti, singurul cu fire de poet a fost insa Benito Mussolini, care s-a lansat ca jurnalist la publicatia socialista Il Popolo d’Italia, inainte de a deveni conducatorul fascist al Italiei. Cea mai cunoscuta carte a sa a fost „Amanta Cardinalului”, un foileton siropos in genul prozei romantioase a lui Eugene Sue, a carui actiune se petrece in secolul al XVII-lea. Apreciat de gospodine, viitorul Il Duce va fi facut praf de critica literara, care a considerat aceasta carte o „nulitate absoluta”, determinandu-l pe frustratul Mussolini sa renunte la scris si sa se implice in politica. Mai bine ar fi apreciat-o…
Lenin, gimnastul
Provenind dintr-o familie instarita – tatal sau era profesor – Vladimir Ulianov a primit o educatie aleasa si a fost un student stralucit, pasionat in egala masura de invatatura si de gimnastica. Ar fi ajuns un avocat faimos, fara indoiala, daca n-ar fi survenit doua incidente tragice, ce vor da un alt curs vietii lui: moartea tatalui si executarea fratelui mai mare, pentru participarea la un complot impotriva tarului Alexandru al III-lea. Din acest moment, Vova, cel atat de pasionat de concursurile atletice, devine Lenin, revolutionarul patimas, hotarat sa se jertfeasca, la nevoie, pentru rasturnarea tiraniei tariste. Arestat si eliminat din Universitatea Kazan, pentru ca participase la protestele studentesti impotriva oranduirii, Lenin va fi nevoit, pentru a evita persecutiile, sa ia calea exilului.
Aici va veni in contact cu scrierile marxiste si cu cercurile socialiste din Occident, faurindu-si propria sa doctrina, ce va sta ulterior la baza guvernarii sovietice. Fara indoiala ca daca fratele sau nu ar fi fost implicat in miscarea antitarista, Lenin si-ar fi vazut de studiile si de gimnastica lui; si poate ca revolutia impotriva tarului, care mai devreme sau mai tarziu tot s-ar fi declansat, l-ar fi prins sub tavalugul ei chiar si pe acest tanar reprezentant al burgheziei rusesti. Iar cu Trotky conducator al revolutiei bolsevice, cu siguranta Stalin nu ar fi ajuns niciodata la putere…
Stalin, preotul
Iosif Djugasvili s-a nascut in decembrie 1879, intr-un indepartat colt din Georgia, intr-o familie extrem de saraca. Mama lui, fiica unui iobag, nu implinise inca 20 de ani cand l-a adus pe lume. Tatal, o bruta ahtiata de alcool, era cizmar, facand incaltaminte pentru soldati, la o fabrica de langa Tbilisi. Bataile pe care micul Iosif – sau Soso, cum il alinta mama sa – le indura din partea tatalui l-au traumatizat pentru tot restul vietii.
Adesea, „corectiile” pe care parintele sau i le aplica erau atat de crancene incat Soso zacea zile in sir in pat sau urina sange! Satula de scandaluri si batai, mama lui Iosif si-a parasit barbatul si va face tot posibilul ca micul Soso sa devina preot. Desi ea nu stia carte, mama viitorului dictator va munci din rasputeri pentru a-l putea intretine pe acesta in scoala si, ulterior, a-l trimite la seminar. Aici, insa, Stalin va face cunostinta cu miscarea revolutionara, in care se va implica activ, trezind suspiciunea autoritatilor tariste.
Arestat, deportat, persecutat, Stalin se va cali in lupta cu regimul, devenind „omul de otel” care, cu viclenie si temeritate isi va croi drum spre varfurile partidului bolsevic, reusind sa insele vigilenta lui Lenin si a camarazilor de lupta, pe care, ulterior, ii va trimite pe rand la moarte, instaurand una dintre cele mai atroce dictaturi ale secolului XX si un desantat cult al personalitatii.
Pol Pot, invatatorul
Inainte de a ajunge unul dintre cei mai detestati criminali de razboi ai lumii, Pol Pot se numea Saloth Sar si era un modest invatator in Phnom Penh, a carui pasiune era depanarea aparatelor de radio. Din 1954 pana in 1963, el a dus in capitala cambodgiana o existenta modesta, la limita subzistentei. Situatia s-a complicat atunci cand, din cauza legaturilor cu miscarile comuniste, i s-a interzis sa mai profeseze.
Amenintat sa moara de foame, Saloth Sar s-a alaturat miscarii de guerilla, devenind unul dintre liderii Partidului Comunist Cambodgian si, in 1975, conducator incontestabil al acestuia, cu putin timp inainte ca khmerii rosii sa rastoarne guvernul care-l concediase candva. In cei patru ani cat s-a aflat la putere, Pol Pot a ucis peste un milion de compatrioti, pana ce, in 1979, invazia vietnameza a pus capat regimului sau de teroare.
Papa Doc, medicul
Conducator autocrat al micului stat Haiti, Francois Duvalier, cel supranumit „Papa Doc”, a fost unul dintre putinii dictatori ajunsi la putere prin intermediul alegerilor democratice. Dupa ce a absolvit cu rezultate modeste facultatea de Medicina, Duvalier a profesat timp de zece ani la Port-au-Prince, lansandu-se in politica, in anul 1943.
Ales curand presedinte, el si-a transformat mandatul intr-un nesfarsit sir de crime politice, „convingand” astfel electoratul sa-i acorde puterea perpetua. Cultul personalitatii atinsese asemenea cote incat Duvalier era considerat o persoana de origine divina, inzestrata cu puteri magice – se spune ca el ar fi aruncat chiar un blestem Voodoo asupra presedintelui american Kennedy, provocand astfel asasinarea acestuia.
Castro, fotbalistul
Unul dintre cei mai controversati conducatori ai ultimelor decenii, Fidel Castro a fost in tinerete un mare amator de sport, pasionat in special de fotbal si de baseball. El a facut chiar parte din echipa de baseball a Universitatii din Havana dar a abandonat cariera sportiva in favoarea meseriei sale, de avocat; a profesat doar doi ani, la Havana, intre 1950 si 1952, dupa care, implicat intr-o lovitura de stat esuata, a fost aruncat la inchisoare, apoi eliberat si trimis in exil, in Mexic si Statele Unite, de unde va reveni in 1959, rasturnandu-l pe dictatorul Batista si instaurand un regim comunist, care mai supravietuieste si astazi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii