În toamna anului 1959, un bloc de gheata de 3 tone a facut o calatorie de 8.500 de kilometri într-o camioneta, de la marginea Cercului Polar Arctic pâna la Ecuator, în Africa Centrala.
Calatoria, care a durat patru saptamâni, a presupus traversarea vastului desert Sahara la temperaturi de 50 de grade. În tot acest timp, nu a fost utilizata nicio instalatie frigorifica si în mod miraculos blocul de gheata, numit pompos „banchiza”, a ajuns aproape întreg la destinatie.
Ideea expeditiei a fost lansata în 1958 de Radio Luxemburg, care a provocat pe oricine sa transporte trei tone de gheata de la Cercul Polar la Ecuator, fara a folosi vreo forma de refrigerare, oferind un premiu fabulos tocmai pentru ca era putin probabil sa se încumete cineva la o asemenea întreprindere.
Birger Natvik, directorul general al companiei norvegiene de materiale izolante Glassvatt (astazi Glava AS), a vazut anuntul si a sugerat companiei sa accepte provocarea. Natvik s-a gândit ca, daca ar înveli cu grija gheata în vata de sticla fabricata de compania sa, ar putea minimiza topirea ghetii, iar compania ar putea câstiga premiul promis de Radio Luxemburg.
Când Radio Luxemburg si-a dat seama ca risca sa fie pagubit de milioane de franci si-a retractat oferta, Natvik a decis ca expeditia sa continue totusi, spre a demonstra calitatea materialului sau izolant. Gheata a fost procurata din ghetarul Svartisen, situat la doar câtiva kilometri de Cercul Polar. Echipa a taiat cu drujbele lespezci de gheata de 200 kg si apoi le-a contopit într-un unic bloc, greu de 3 tone. Acesta a fost apoi plasat într-un container de fier, izolat cu lemn si vata de sticla si încarcat într-o camioneta. Masina a trecut prin Copenhaga, Hamburg, Köln, Haga si Bruxelles.
La Paris, membrii echipajului au fost invitati sa ia cina cu primarul. La Marsilia, camioneta a fost urcata la bordul unui cargobot si a traversat Marea Mediterana.
Când a debarcat în Alger, containerul a fost golit pentru a se vedea cât de mult se topise din gheata. În ciuda vremii neobisnuit de calde din Europa în acel sezon, doar patru litri de apa se scursesera din „banchiza”. Prima etapa a expeditiei, prin Europa, a fost usoara. Ceea ce urma s-a dovedit a fi dificil – nisipurile aparent nesfârsite din Sahara.
Pentru a înrautati situatia, Algeria se afla în mijlocul unui razboi violent, pentru independenta, împotriva colonialismului francez. În aceste conditii, era nesabuit pentru o expeditie europeana sa traverseze o tara africana. Cu toate acestea, intemperiile naturii prezentau cele mai mari riscuri. Nu existau drumuri în desert, iar camionul, foarte încarcat, a ramas blocat în nisip de mai multe ori. De fiecare data, echipajul a trebuit sa iasa în Soarele fierbinte si sa petreaca ore întregi sapând sub roti.
În cele din urma, dupa 27 de zile de condus, expeditia a ajuns la destinatia sa finala, Libreville, capitala statului Gabon. Blocul de gheata, care era aproape complet intact, a fost cântarit – pierduse doar 336 kg pe drum, adica 11% din greutatea initiala.
Secatuiti de experienta, oamenii erau nerabdatori sa se întoarca acasa. Atunci când presedintele Charles de Gaulle le-a transmis ca îi va întâmpina personal sub Arcul de Triumf daca vor conduce camioneta înapoi prin Paris, echipajul l-a refuzat politicos si s-a întors acasa cu avionul.
Gheata în sine a fost taiata si împartita între localnicii africani – oameni care nu mai vazusera niciodata gheata. O parte din ea a fost transportata cu avionul înapoi acasa si a fost folosita în bauturile servite jurnalistilor în cadrul evenimentelor media or-ganizate la Oslo pentru a cele-bra succesul neverosimilei „calatorii a banchizei”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii