În mijlocul razboiului, când natiunile sunt prinse într-un conflict dur, cooperarea pare de neimaginat. Cu toate acestea, istoria ofera cazuri surprinzatoare în care inamicii, împinsi de necesitate, au lasat momentan deoparte ostilitatile pentru a încheia o întelegere.
Acesta a fost cazul în timpul Primului Razboi Mondial, când Marea Britanie si Germania, desi implicate într-o batalie devastatoare, s-au angajat într-un comert secret cu doua resurse vitale – sticla si cauciucul. Primul Razboi Mondial a fost primul conflict major în care echipamentele optice precum binoclurile si telemetrele au devenit esentiale pentru fixarea tintelor si amplasarea artileriei.
Înainte de razboi, Marea Britanie se baza foarte mult pe Germania pentru aprovizionarea cu sticla optica, deoarece germanii erau lideri mondiali în productia de sticla de precizie. Carl Zeiss AG, o companie renumita cu sediul în Jena, era în fruntea acestei industrii, dar în 1914, când a izbucnit conflictul mondial, importurile de sticla din Germania au încetat.
Guvernul britanic a încercat atunci sa importe instrumente optice din Statele Unite, dar aceste transporturi au fost în general mici si inadecvate. Criza a atins proportii atât de grave încât a trebuit sa se puna la cale un plan ciudat. Ministerul britanic al armamentului a trimis în secret un agent în Elvetia neutra, cu misiunea de a negocia achizitionarea de sticla optica din Germania. Dar în loc sa ofere bani, Marea Britanie a propus o marfa diferita: cauciucul.
În timp ce britanicii se confruntau cu o penurie critica de sticla, Germania se confrunta cu o penurie la fel de grava de cauciuc natural, un material vital pentru producerea cablurilor de comunicatii, a anvelopelor de camion si a curelelor de ventilator pentru motoare.
Spre deosebire de Germania, Marea Britanie si Franta aveau acces la vaste rezerve de cauciuc natural din coloniile lor din Africa si Asia. Asa ca s-a facut o întelegere ciudata: Germania urma sa furnizeze în secret Marii Britanii echipamente optice de înalta calitate pentru utilizarea pe câmpul de lupta, iar în schimb, Marea Britanie urma sa furnizeze Germaniei cauciucul atât de necesar.
Pentru a evita scandalul international, schimbul de marfuri urma sa se faca în secret, prin intermediari elvetieni. Biroul de razboi german a raspuns prompt, oferindu-se sa furnizeze imediat între 8.000 si 10.000 de binocluri pentru ofiterii de infanterie si un numar egal pentru ofiterii de artilerie.
De asemenea, a promis o livrare lunara de 10.000 pâna la 15.000 de binocluri de fiecare tip. În plus, Germania putea furniza imediat între 10.000 si 12.000 de binocluri de calitate inferioara pentru subofiteri, cu o aprovizionare continua de 5.000 de perechi pe luna. În afara de binocluri, germanii s-au oferit sa livreze lunar între 5.000 si 10.000 de lunete pentru arme, precum si câte elemete avea nevoie Marea Britanie.
Pentru a satisface aceasta cerere, germanii erau pregatiti sa elibereze lucratori calificati din serviciul militar pentru a-i trimite la fabrica Carl Zeiss din Jena. În schimb, Marea Britanie a fost de acord sa expedieze cauciuc natural din coloniile sale din Africa si Asia de Sud-Est în Elvetia, unde urma sa fie transportat peste granita germana.
În iunie 1915, Departamentul de Munitii Optice si Sticla din Marea Britanie, parte a nou înfiintatului Minister al Munitiilor, a facut o oferta semnificativa fratilor Chance, detinatorii fabricii de sticla „Chance Brothers and Company”.
Propunerea includea finantare guvernamentala si comenzi viitoare garantate, permitând companiei sa îsi extinda fabrica si sa achizitioneze noi utilaje. Pâna în noiembrie 1916, Chance Brothers producea anual 32.000 de kilograme de sticla optica, iar aceasta cifra a crescut la 42.000 de kilograme pâna în 1918.
GABRIEL TUDOR
Comentarii