Cea mai adânca pestera din lume, situata pe coasta estica a Marii Negre, a fost explorata de o echipa de speologi siberieni, pentru prima data, în anul 1968, când s-au cartografiat numai 115 metri din lungimea sa.
A fost nevoie de o jumatate de secol si circa 30 de expeditii stiintifice, pentru a se ajunge la 2.223 de metri în profunzime. Cu toate acestea, nu s-a cercetat decât o parte din ea, labirintul de tuneluri si pasaje orizontale, puse „cap la cap” masurând circa 17 kilometri.
Ultima frontiera subpamânteana
Identificata initial prin codul specific pesterilor, aceasta cavitate a primit numele speologului Alexander Veryovkin, decedat în 1983, în timpul explorarii unui sifon al grotei Su-Akan din republica autonoma caucaziana Kabardino-Balkaria.
Ea coboara în profunzimile masivului montan Arabika din Abhazia, în Caucazul de Vest, dar întinderea sa nevazuta se situeaza si sub Georgia, Azerbaidjan si Rusia. Masivul Arabika „detine” însa patru dintre cele mai adânci pesteri din lume: Krubera-Voronja, Veryovkina, Sarma si Snezhnaja. Istoricul Veryovkinei include însa si episoade tragice, de-a lungul deceniilor luându-si în mai multe rânduri tribut de vieti omenesti.
Cea mai recenta victima a fost recuperata de la circa 1.100 metri, în 2021, un aventurier rus disparut cu un an în urma. De altfel, chiar si pentru cei mai experimentati exploratori, accesul în adâncurile pesterii este deosebit de dificil si periculos. Înca de la patrunderea în impresionantul edificiu natural, temerarii decisi sa-si încerce norocul au de coborât într-un put adânc de 32 de metri, pe o sectiune de intrare de 3 x 4 metri.
Din cauza adâncimii extreme si pentru a face explorarea mai usoara si mai si-gura, s-a înfiintat un sistem permanent cu mai multe tabere, la fel cum se procedeaza primavara pe Everest. Tabara 1 se afla la suprafata, Tabara 2 este la – 600 m, urmeaza tabere la – 1.000 m, – 1.350 m, – 1.900 m si Tabara 6 la – 2.100 m. Exista si un sistem de cablu pentru comunicare. În partea de jos, se afla un lac turcoaz adânc de 28 m. Pentru a ajunge la el, coborârea dureaza aproximativ patru zile si opt ore între fiecare tabara.
Explorarea Pesterii Veryovkina este o întreprindere periculoasa din cauza adâncimii sale extreme, a pasajelor înguste si a conditiilor imprevizibile. Temperaturile scad sub zero, iar umiditatea este de 100%.
Un miracol geologic
Speologii afirma ca explorarea pesterii Veryovkina este ca si cum ai pasi pe o planeta necunoscuta. În momentul în care cobori dincolo de raza luminii de la suprafata, intri într-un tarâm al întunericului total, absolut, încât ochii tai nu se vor adapta niciodata.
Aici nu exista amurg, nici macar o stralucire slaba – doar un gol neîntrerupt. Creierul, „flamând” dupa imagini, dupa aport vizual, începe sa inventeze lumini si forme care nu exista, proiectându-te într-o lume virtuala. Totusi, aici, în aceste conditii, viata înca persista, caci fiecare creatura dezvolta adaptari unice pentru a supravietui în maruntaiele pamântului – în întuneric total, frig extrem si aproape fara hrana.
Printre cei mai bizari locuitori ai pesterilor la fel de adânci ca Veryovkina se numara: n Plutomurus ortobalaganensis, o specie de insecta fara ochi gasita la 1.980 de metri în interiorul pesterii, animalul de uscat de la cea mai mare profunzime subterana înregistrat vreodata. Are antene lungi si traieste hranindu-se cu ciuperci microscopice; n Xiphocaridinella demidovi, un crevete de pestera gasit în lacul terminal al pesterii, traieste fara lumina Soarelui sau plante, hranindu-se exclusiv cu material organic spalat de apa; n Duvalius abyssimus – un gândac care si-a pierdut pigmentarea si vederea si se bazeaza numai pe atingere si miros, pentru a supravietui.
Aceste creaturi exista într-un ecosistem foarte îndepartat de la suprafata. Unii oameni de stiinta cred ca studierea lor ar putea oferi indicii despre cum ar putea exista viata pe Marte sau pe lunile înghetate ale lui Jupiter.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii