Pretutindeni in lume exista traditii mai vechi sau mai noi legate de o relatie speciala intre persoanele vii si lumea mortilor. De regula, acestea tin de ceremoniile funerare, insa unele populatii cunosc practici absolut neobisnuite pentru majoritatea oamenilor. Este si cazul celor numiti toraja (circa 650.000 la numar), locuitori ai zonei muntoase Tana Toraja, de pe insula indoneziana Sulawesi, si care considera ca prin asemenea ritualuri se pot reconcilia cu insasi moartea.
Un „somn” prelungit
Dupa decesul unui apropiat, ei efectiv coabiteaza cu trupul defunctului timp de saptamani sau chiar luni, ca si cum acesta ar fi in continuare viu. Este vorba mai degraba despre un obicei singular, recent documentat intr-un articol din National Geographic, in care se puncteaza cu totul surprinzator o idee cel putin bizara: Un defunct care ramane mai departe in casa familiei sale nu este mort. Deoarece sunt foarte atasati de rude, cei din populatia toraja au gasit o metoda de a se reconcilia cu moartea: timp de saptamani, luni sau uneori chiar ani, ei pastreaza alaturi, in casa, trupul neinsufletit, acordandu-i tot respectul si atentia cuvenite.
Intr-un fel, acesta e implicat intr-un „sejur” funerar, in timpul caruia primeste in mod simbolic hrana si rugaciuni, de patru ori pe zi. El este imbracat de membrii vii ai familiei, care i se adreseaza cat se poate de normal, intrucat in perioada respectiva se considera ca se afla intr-un somn prelungit. De altfel, acest mod de existenta nu include nimic morbid, asa cum s-ar intampla de pilda la noi si cum remarca un membru al comunitatii: „Nu ne temem de trupul mort, fiindca iubirea noastra fata de stramosi este mult mai mare decat frica.”
A doua inmormantare
Prima problema care se ridica in legatura cu aceasta practica. Sa spunem ca ea are vechimea de peste 1.000 de ani si, fiind vorba despre o metoda de imbalsamare foarte bine pusa la punct, astfel ca trupul se mumifica, practic transformandu-se intr-o statuie incremenita in timp. Dar relatia post-mortem nu se incheie astfel. Familia il ingroapa pe defunct in mod normal, asezat intr-un sicriu.
Uneori se face chiar si o a doua inmormantare (ceremonie numita ma’nene), care presupune, in prealabil, spalarea si primenirea cadavrului cu haine noi, totul fiind insotit de citirea unor pasaje din Biblie, cultura toraja fiind puternic impregnata de crestinism, desi majoritatea populatiei Indoneziei practica religia islamica. Mai adaugam ca, in mod la fel de surprinzator, acesti oameni au invatat sa scrie abia la inceputul secolului trecut, cand au si inceput sa isi transmita si astfel (dar si pe cale orala) asemenea traditii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii