Cu aproximativ patru veacuri înainte de invazia salbatica în Europa a migratorilor din stepele asiatice, în lumea araba se puneau bazele spirituale ale uneia dintre cele mai înalte forme de învatamânt, cel universitar.
Numele fondatoarei celei dintâi institutii universitare, fiindca o femeie a înfaptuit aceasta magistrala cotitura în istoria civilizatiei umane, este identic cu cel al unui fenomen cu o semnificatie spirituala – Fatima.
Ne referim la Fatima bint Muhammad al-Fihriya al-Qurashiyya (mai cunoscuta ca Fatima al-Fihriya), femeia care a fondat Moscheea Al-Qarawiyyin în 857-859 d.Hr., în orasul Fez, din Maroc. I se mai spunea Umm al-Banin („Mama copiilor”), parte a comunitatii de migranti care se refugiau aici.
Nascuta în jurul anului 800 d.Hr. într-un tinut numit cândva Afriqiya, Fatima era descendenta a uneia dintre cele mai proeminente familii arabe, Quraysh, din regiunea istorica Qayrawan, situata în Tunisia de astazi. În acest tinut, bunicul ei a construit orasul Kairouan, care a ramas capitala musulmanilor din Maghreb timp de peste patru secole. Istoricii arata ca nepoata lui a pus bazele uneia dintre cele mai prestigioase universitati din lume, care a aparut în Orientul arab cu aproape doua secole înainte ca Occidentul sa cunoasca macar conceptul de universitate.
Fatima a mostenit o avere considerabila de la tatal ei, directionata pentru construirea unei moschei, cu o structura simpla, formata dintr-o sala de rugaciune cu patru culoare, un minaret în spate si o curte exterioara. Pe lânga serviciile de rugaciune, moscheea a devenit un important centru regional pentru studiul celor trei stiinte ale islamului: hadith (învataturile, zicerile si traditiile profetului Mahomed), tafsir (interpretarea scripturilor) si fiqh (jurisprudenta). In anul 956 d.Hr. moscheea a suferit prima extindere, urmata de alte doua, în secolul al XIII-lea si în secolul al XVI-lea care au condus la dimensiunea „inimii” actualului complex al universitatii.
„Era ca si cum ar fi trezit hotarârea regilor care i-au succedat”, a spus despre Fatima istoricul arab Ibn Khaldun. Fatima a murit în jurul anului 880, dar moscheea s-a dezvoltat ulterior într-o institutie de învatamânt, care în anul 1963 a devenit Universitatea moderna al-Qarawiyyin.
Conform oamenilor de stiinta, Universitatea Al-Qarawiyyin este cea mai veche universitate din lume, precedând fondarea Universitatii din Bologna (Italia) si a Universitatii din Oxford (Marea Britanie).
În vechiul sistem, moscheile nu erau doar locuri de cult, ci si institutii de învatamânt, unde copiii învatau de la seici si juristi eminenti care excelau în diverse domenii, nu doar în stiintele religioase. Astfel, „Marea Moschee a fost originea universitatii, iar descrierea primei a dat nastere numelui celei de-a doua”, potrivit scriitorului marocan Allal al-Fassi.
Al-Fassi explica acest lucru: „Universitatea este un loc de întâlnire pentru studiul diferitelor stiinte practicate acolo. Moscheea este, de asemenea, un loc de întâlnire pentru rugaciunile de vineri, studiu si dobândirea de cunostinte. Astfel, în conceptia islamica, nu exista nicio distinctie între misiunea moscheii si cea a universitatii.”. Cartile de istorie indica faptul ca Moscheea Al-Qarawiyyin nu a fost transformata în universitate decât în anul 877 d.Hr., cu putin timp înainte de moartea Fatimei al-Fihri.
Dupa ce a devenit un centru regional de studii islamice traditionale, universitatea a atras cercetatori si studenti din întreaga lume araba. Oferta academica s-a extins prin instruire în astronomie, medicina, logica, muzica, istorie, matematica, geografie si sufism (misticism islamic).
Organizarea procesului de învatamânt la al-Qarawiyyin premoderna era diferita de cea din universitatile europene si din alte institutii musulmane, prin faptul ca nu exista un an scolar definit, înscrierea nu era impusa, durata studiilor nu era fixa si nu exista un examen pentru ratificarea studiilor. Trebuia ca studentii sa urmeze cursuri timp de minimum cinci ani, dupa care primeau o ijazah daca se dovedea ca au atins un nivel ridicat de expertiza.
Ijazah nu era o diploma de absolvire, ci o certificare islamica emisa de un savant calificat unui student, care atesta stapânirea unui anumit subiect si îl autoriza sa-l predea, creând astfel un lant autentic de transmitere, care începe de la profetul Mahomed.
Pe masura ce numarul de studenti crestea vertiginos, criteriile de admitere au devenit exigente si presupuneau memorarea Coranului, cunostinte avansate în stiinte generale si de limba araba. Se presupune ca aici a studiat si Gerbert de Aurillac (930-1003), cunoscut ca Papa Silvestru al II-lea, caruia i se atribuie introducerea cifrei 0 si a cifrelor arabe în Europa.
Cea mai longeviva institutie de învatamânt din lume a fost integrata în sistemul universitar de stat modern din Maroc în 1963 si redenumita oficial – Universitatea Al-Qarawiyyin, în 1965.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii