In religiile – cultele – traditionale africane, in special cele subsahariene, exista credinta intr-o divinitate omniprezenta, denumita diferit de fiecare etnie. Aceasta Fiinta suprema, cum o numesc specialistii in istoria religiilor, dupa ce a creat lumea, s-a indepartat de oameni facilitandu-le insa comunicarea prin intermediul fortelor spirituale ale unor stramosi alesi, reprezentati adesea prin sculpturi, figurine si masti. Acestia, protejati de puterea divina, au in primul rand menirea de a asigura ordinea, echilibrul si armonia fiecarei populatii.
Cine sunt acesti stramosi atat de importanti? In general, se vorbeste despre persoane care au savarsit acte de eroism si despre cele care au avut parte de o „moarte buna”, la batranete, in prezenta a numerosi descendenti. Beneficiau de „moarte buna” doar cei care au trait in armonie cu semenii, au procreat si au facut doar fapte bune. „Moartea rea” ii viza pe cei care au comis fapte reprobabile si pe cei care nu au lasat mostenitori.
Semnificatia celor doua sintagme („moarte buna” – „moarte rea”) variaza insa de la o etnie la alta. In viziunea populatiei Wolofi, de pilda, „moartea” era asociata celor care s-au sinucis si celor care „au facut sa curga sange”. Acestia erau ingropati in locuri virane sau in cele mai indepartate cimitire, fiind condamnati sa rataceasca in lumea de dincolo, fara putinta de a-si gasi linistea, sau sa se alature „armatei umbrelor”, constituita din spirite periculoase care se hranesc cu suflete, incita vrajitorii sa pricinuiasca necazuri, sa raspandeasca boli si sa sporeasca numarul cazurilor de „moarte rea”.
Majoritatea etniilor subsahariene impartasesc un fond religios comun in care moartea devine o prelungire a vietii sub o alta forma, dincolo de existenta terestra in care Raiul si Iadul nu exista. In functie de etnie, conceptiile, viziunile au particularitati diferite. Pentru populatia Baluba din Congo, moartea reprezinta o trecere de la viata materiala la cea spirituala, fiind perceputa ca un rit initiatic. Unele etnii sunt adepte ale metempsihozei, nasterea fiind considerata o reincarnare a unui stramos, iar decesul unui prunc, dorinta sufletului acestuia de a se reintoarce printre cei din lumea de dincolo.
Unde este situata aceasta lume? Cea mai mare parte din africani considera ca tara mortilor se afla sub pamant, intr-o lume paralela asemanatoare cu cea in care au trait si in care stramosii joaca rolul de intermediari intre decedati si divinitate.
In viziunea altor populatii acest taram se afla in zone de pe pamant, in padurile de maslini, de pilda, iar in cea a triburilor din zonele de coasta, in insulele din larg.
DORIN MARAN
Comentarii